Marius Iulian Zinca

Dându-și capul pe spate, colțurile gurii trăgându-se înapoi într-un zâmbet, era insensibil la imperfecțiunea care se ascundea sub strălucirea hainelor muiate de ploaie. Mergea cu pași

Într-o mișcare regulată cu multe însușiri sufletești, cu buzele galbene, a alungat îndoielile din mintea tulburată de mâinile întinse ca un gest de implorare în față nu era

Era râvnitor de liniște în imposibilitatea fizică de a tăcea și conștiința își recăpăta... echilibrul. * * * Îngăduitor cu ignoranța altora căci se născuse obosit, privea

Era cuprins de un somn neliniștit când copacii întunecați atingeau cu vârfurile cerul înstelat. Simțea cum se rupe un zăgaz... * * * Auzea zgomotul neîntrerupt al amintirii

Cu ochii minții privea în tăcere și singur zarea nedeslușită din lumea agitată… * * * La umbra gândului, sticlirea disperării palidei reproduceri în puterea privirii… * *

Simți că îl apasa ceva pe piept. Erau întrebările mărunte ale vieții ce nu-i dădeau pace niciodată. Cerceta cu privirea vopseaua decolorată a vieții.... de soare. Trase adânc aer în

Își lăsase capul în mâini. O fărâmă din vechea teamă s-a trezit din nou. A intrat ca o umbră, pătrunsese în această imagine și o spulbera. Parcă i se scursese tot

Își îndepărta privirea bântuind în umbră. Stătea acolo nemișcat savura momentul cu un zâmbet larg, acordând timp și răbdare chipului ce nu avea o formă regulată.

Între tăceri e pândă de uitare, pierzându-mă ușor în timpul ce cade dincoace de rouă, pe-un rug ce-mi arde clipele târzii, urcând în stâlpi de lună...

Din marginea orașului pornesc cu putere în larg într-un dans c-o muzică mută cântând nu știu cui, gândurile că moartea vine cu uitarea.

În lunga partidă de tăcere, își urmărea conturul trupului. Umbrele deveneau neprecise în jur, în tresărirea pupilei ce urmărea în gând să-și întoarcă fața spre drumul care nu știa unde

Tăcerile încă vibrau, le purta pe toate fără zâmbet cu glasul mărunt, copleșit, cu ceva întrebător în glas...

Când seara grăbea pe urmele lui, cu părul răsfirat pe tâmple trecea buimăcit, surd să privească în ochi legături desfăcute din memorie.

O auzea cum gâlgâie într-o nesfârșită tăcere. Cu o senzație de încleștare, privea cu o neputincioasă fascinație cum poarta era închisă și se lovea de piedici neașteptate în seria de

Cu un fel de întârziere, ora rămase câteva clipe în prag ca într-o nouă cădere. Fără apăsare, cu lacrimi fierbinți pe degetele înțepenite avea o neașteptată siguranță de gest pe care

Minutele se scurgeau încet. Mințit până departe, privea fără să răspundă, imposibila reîntoarcere... spre trecut. Venea din ploaie cu un gust de trezire tulbure din somn. Se

Într-un gust confuz de lacrimi neplânse cu subtile străpungeri de lumină, cu glasul surd încerca să oprească șirul dezordonat de gânduri din bătaia… tâmplelor.

Nu încerca nicio mișcare. Se încorda să audă într-un efort de atenție silindu-se să pătrundă cu auzul în imaginea depărtată din oglindă. Trăsăturile fugeau nesigure, nespus de