Poezie
Arca Ta
1 min lectură·
Mediu
Au
trecut anii
când cu viteză
încercam
în luntrea-Þi să pătrund.
P’un mal era așezată
cu fața îndreptată
spre marea
ce se pierdea în cer
sau
cerul în ea,
iară luntrașii așteptau.
M-am așezat
și-n liniște-am plutit o vreme
până când
pe ei, luntrașii, să-i plătesc
a fost, dar
n-am avut monezile pe ochi
și cale-ntoarsă au făcut,
pe malul
dintre viață și moarte m-au lăsat
bănuții să pot să-i strâng,
pe ei să îi plătesc.
Acum,
în noapte sau în zori, cred,
visat-am
că pe aeroportul Tău alerg
bilet să prind
avionul ce purta-n el
pe altcineva
ca și atunci
pe luntre.
Doar zece minute
cât o viață de-o clipită,
m-a despărțit
și am rămas
pe același mal
dintre viață și moarte.
Te aștept Doamne
să mă primești și pe mine-n Arca Ta !
002.128
0