Poezie

Arca Ta

1 min lectură·9 martie 2014

Mediu

trecut anii

când cu viteză

încercam

în luntrea-Þi să pătrund.

P’un mal era așezată

cu fața îndreptată

spre marea

ce se pierdea în cer

cerul în ea,

iară luntrașii așteptau.

M-am așezat

și-n liniște-am plutit o vreme

până când

pe ei, luntrașii, să-i plătesc

a fost, dar

n-am avut monezile pe ochi

și cale-ntoarsă au făcut,

pe malul

dintre viață și moarte m-au lăsat

bănuții să pot să-i strâng,

pe ei să îi plătesc.

Acum,

în noapte sau în zori, cred,

visat-am

că pe aeroportul Tău alerg

bilet să prind

avionul ce purta-n el

pe altcineva

ca și atunci

pe luntre.

Doar zece minute

cât o viață de-o clipită,

m-a despărțit

și am rămas

pe același mal

dintre viață și moarte.

Te aștept Doamne

să mă primești și pe mine-n Arca Ta !

002.139

Marius Iulian Zinca. “Arca Ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-iulian-zinca/poezie/14045722/arca-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.