Poezie
Înainte
1 min lectură·
Mediu
era sufletul
în marea de alb
și rece bătea
vântul pe creasta
din munte
cu flăcări ieșite
prin gândul dorință
să-mi topească
amintirea de mine,
să mă umple
cu visul de tine
troienit pe cărări
de cerul necer
m-așez
în genunchi,
privirea ridic
din timpul trecut
în clipa
ce-și deschide dimineața
să-mi înalț prezentul.
001.152
0