Floare de soare împrăștie raze pe pânza cerului,
Frumusețea printre nori de zăpadă, cozile misterului –
Tablou unde liniștea înălțimilor mă pătrunde
Eterna lumină, feeria în inimă-mi
Mi-aș pune pânza drept batistă
S-adun în treacăt lacrimi, vântul –
Din poveste aș fi artistă
Cântând în frunză tot pământul.
Purtată luntre aș fi pe val
În noaptea nopților un dans,
Sub clar
Aripi albe povestesc în vers rămas bun –
Ai plecat urmele tale, umbre pe drum
Și te-ai dus în răsărit, când stelele se sting
Pe fețele oamenilor lacrimi se preling.
Poeții cad pe
Plângi în tăcere o dulce mamă,
Lacrimi scurgi în colț vechi de năframă,
Iar pe fața brăzdată de vreme
Pui doruri din dorurile mele.
La tâmple astăzi neaua s-a lăsat
Bocet surd, nimeni nu ți-a
mi-am intins palmele la cer sa culeg lumina.
am primit in dar culoarea curcubeului,
trupul mi s-a umplut de bucurie, roata
si-am gustat preaplinul desfatandu-mi inima.
bucurati-va voi toti
Azi…un alt înger își înalță aripile curate de la oameni,
Azi un zbor lin deasupra întregului pământ te face sa încremeni.
De ce atât de multă nepăsare, de ce e numai răutate?
Unde v-ați pitit
Un randevou la înghețată de mână cu o creață fată,
Cu părul castaniu scăldat în soare, sânii prinși în răcoare –
Savurând delicioasa dulceață, e marți și ție nu-ți pasă
Cântec buzele-ți descrie
Azi trandafirul ce stă la fereastră în glastra cea nouă,
Îmi spune-n culoare povestea ruptă din boabe de rouă:
Era o prințesă gingașă ce-și purta pașii prin lume
Cautand mierea florilor cu
