Jurnale

dorința mea pentru noul an e să nu mă iubești niciodată să mă doară când îmi miros palmele după o seară în care te-am îmbrățișat rănește-mă precis cu virgulă și punct doar eu să

ZAZburlea Ariana

0

0

am multe amintiri preferate cu tine una din ele e cea de la metrou în umezeala aia cadaverică de la Romana era seară și noi eram ca doi tebeciști melancolici cărora le rămăsese doar

ZAZburlea Ariana

0

4

tată e iar anul nou și iar plâng și dacă cineva mă întreabă de ce plâng eu chiar nu știu de ce ar fi prea ușor să zic, simplu, că în mine e un gol dar acolo ar fi trebuit să fie

ZAZburlea Ariana

0

2

uneori te îndoiești că dragostea există și ai toate motivele să gândești așa vârsta de treisprezece ani, istoria biologia vara trecută până și elementele de circuit dintr-o priză toate știu că

ZAZburlea Ariana

0

2

tot ce e frumos în lume, de fel durează cât o toamnă nu mă întreba de ce pur și simplu așa se întâmplă aici pe pământ toamna în care te bucuri că mor oamenii de care ți-e milă dragoste în

ZAZburlea Ariana

0

0

plouase iar și am ieșit în ploaie de data asta, amândoi doar așa, să vedem cum se simte în filme sau în poezie lumina pâlpâia pe străzi ca un ochi clipindu-și pleoapele grele ne pipăiam ca

ZAZburlea Ariana

0

2

am ieșit să mă plimb prin ploaie cu oamenii de întuneric. lăsăm apa să plângă pe noi că de-o vreme ne ștergem obrajii din reflex și îi găsim uscați. spre dimineață visez păsări în declin și mă

ZAZburlea Ariana

0

2

Într-o noapte care se scurgea încet, moale ca burta unui șoarece negru, două mâini dezgolite se îmbăiau una lângă alta în aburul lunii cu pielea sclipitoare de mort. Una își desena conturul în

ZAZburlea Ariana

0

4

durduliu stingher număra pașii studenților la litere penele lui arătau ca un tricou pătat de bere și aproape că-ți auzeam vocea nu vei ști cât de atent ți-am ascultat vocea ani de zile am

ZAZburlea Ariana

0

2

mure pe cerul nopții ne zâmbim și le strivim între gene. în tren sunt multe oițe grase care nu pot să adoarmă toate ne iau în brațe urechile ni se înfundă cu blănița lor

ZAZburlea Ariana

0

2

mare de sânge în ochii tăi – valurile se sparg în firele de mătase ale rochiei mele de casă. nu știu ce să fac ce să spun decât să scot tava din cuptor cu mâinile goale ca un înger și să

ZAZburlea Ariana

0

2

Citind ce mai scriu poetele tinere și foarte tinere, mă simt de parcă am îmbătrânit cu zece vieți. Nu trec două versuri și îmi apas pleoapele lung, uneori cu uimire (sentiment cu origine necunoscută)

ZAZburlea Ariana

0

0

Să trăiești cu oamenii e obositor, câteodată. De multe ori traumatizant și, chiar dacă ai fi ateu, preferi să stai cât mai mult în biserică. Atât de profundă e disperarea, câteodată. Un psiholog

ZAZburlea Ariana

0

0

Am un loc în piept Pentru fiecare cuvânt Pe care nu mi l-ai spus Am câte o pernă Pentru fiecare lacrimă Găsită în dimineața aceea Pe obrazul tău cuminte Ca o pâine înghețată Anotimpuri din

ZAZburlea Ariana

0

2

am petrecut noaptea muzeelor împreună eram două paltoane întunecate și ne confundam cu pereții negri ai galeriei de cartier. romantic-postmodern-gotic doar mâinile albe se luminau când ni le

ZAZburlea Ariana

0

3

M-am întâlnit cu un bărbat. Poate mă va vedea, poate îl voi vedea, am zis, și vom fi primii din lume care se văd în același timp. Discuțiile au fost normale, vorba mamei, atât de firești,

ZAZburlea Ariana

0

3

e seară și mângâi iarba din toate parcurile cartierului tău sunt morminte pentru ceea ce nu s-a spus. luna se reflectă în lacrimi noaptea crește monștri pe pielea mea. deschid jurnalul,

ZAZburlea Ariana

0

0

m-a atins moartea fără dramă, exces de zel și nu mai era politică nu mai era sânge sau mâncare bună nimic m-a atins moartea și lumea era o floare care se mirosea singură în oglindă și-n

ZAZburlea Ariana

0

0

nimic nu o să mă oprească nici noaptea nici gândul nici acele poveri transgeneraționale îmbătate cu insomnie leucocitele mele n-or să mă oprească nici moartea nici iubirea care se plimbă

ZAZburlea Ariana

0

0

am cunoscut un pictor care îngâna lumea-n pânze crezând că lumea se va enerva și va lucra puțin mai mult la ea. uneori, desena ca primitivii sori și mamifere pe spatele de caldarâm al

ZAZburlea Ariana

0

2

Lacrimi latră mut la lună. Locomotiva mă înnebunește și împușcă goluri pe treptele laringelui meu. Trupul tău era carne acum un minut, apoi s-a făcut umbră, sărind din baltă-n baltă pe

ZAZburlea Ariana

0

2

poze alb negru /checked memes febrile și aparent profundo-politico-filozofice, cu iz adolescentin ușor gălbui /checked pro orice-i bunica anti alinturi intra(adânc)textuale în comentarii cu alți

ZAZburlea Ariana

0

1

frământ, buni, frământ. captivă-n tablou, pe masă cazi uneori peste aluat de parcă vrei să mă mângâi. hai, vino să mă ajuți la frământat. pune unt din lumina unei stele zahăr pudră din părul

ZAZburlea Ariana

0

3

noaptea stătea în noapte precum chipul meu, zâmbind pe un tricou de casă pe care tot eu îl purtam, zâmbind. atunci mă miram de exigența cu care puteam să trăiesc singură cu mai multe pijamale

ZAZburlea Ariana

0

2

ai făcut dragoste cu fotografia mea fără să știu apoi scriai poeme pe care eu le citeam în pijamale doar în pijamale și tânjeam să fiu o alee rușinată de grija cu care mă mături de frunze, de

ZAZburlea Ariana

0

0

privesc asfaltul - trandafiru-mbobocit sfidează viața. frica ucide - dar eu sunt spinul temut și-orașul tace.

ZAZburlea Ariana

0

0

Floarea-soarelui Lanul respiră raze - Doar una moare. E iubită-ncet De corbii satului Dor - Lumina scade.

ZAZburlea Ariana

0

1

Ieri, luna răcea chipul negru al nopții, născând sarutul. Dimineață, tu aveai stele lipite pe cerul gurii. Le-am strâns; te iubeam cu toate nopțile ce urmau să vină.

ZAZburlea Ariana

0

2

un corb sătul de brațul lunii pleoscăie încet cu ciocul în patul meu de ape. prin el, gemetele toamnei apasă căi ferate avariate, în timp ce pilitura de mercur a unui chip, stă ascunsă ca un

ZAZburlea Ariana

0

1

stăm la masă și ne certăm cu racii. eu îmi imaginez cât de adâncă era apa iar tu le smulgi carnea moale și te-neci cu aburul. cerul cântă, leneș, cu ultimele stele rămase, cuvintele noastre

ZAZburlea Ariana

0

1

câteodată sângerez o dragoste trăită într-un vârf de pix negru care a rănit hârtia într-un ochi de lumină pădure siberiană care-mi călăuzește somnul ca anubis cărând morții zâmbește. și cântă la

ZAZburlea Ariana

0

0

iubirea, în general, înseamnă totul pentru mine dar realizez că eu nu însemn nimic pentru iubire ți-am citit câte o dragoste în fiecare vers din fiecare zi. unele cu gust de pizdă altele cu gust

ZAZburlea Ariana

0

3

îmi e teamă de tine ca unei femei ce abia și-a găsit adăpost îngrozită că poate mâine dimineață se va trezi cu o pancartă în geam pe care scrie ,,de vânzare” e mai sigur să nu fie nimeni

ZAZburlea Ariana

0

2

cimitirul e atât de plin de tine încă de la poartă parcă ți-au înmormântat inima de șapte ori în fiecare loc aș excava jumătate cu brațele goale să-l duc la eforie unde ai companie cele mai

ZAZburlea Ariana

0

0

Catifeaua roșie cu umbre negre îți mângâie puful pielii bronzate. Privirea mea e ca o pensulă care te vopsește toată seara cu dorință, de la pantofi, până la linia frunții late, în timp ce îmi mulez

ZAZburlea Ariana

0

0

oare am să reușesc să uit mirosul tău de tuberoze până la crăciun? să fac cornulețe cu gem și tot să mă gândesc la tine absența ta ar fi o reverie personală pe scaunul bătut în

ZAZburlea Ariana

0

0

Luna e rece. Ca în fiece noapte, Își dezvelește Paloarea piciorului Mai mult, mai mult. Trimite doruri, Instigă lacrimi Stând pe un fir De stâlp de tensiune. Atât de tânără, Atât de secretă, Face

ZAZburlea Ariana

0

0

în acea dimineață cafeaua era rece ca obrazul tău și praful de pe masă iar tu mi-ai zis ,,ai promis” uite, o jumătate de inimă așteaptă să se unească cu jumătatea ta când le-am apropiat părea

ZAZburlea Ariana

0

0

ca o lumină, pe resort, alunecă deja în canal. satisfăcut, întunericul, geme fără a sa voie despre pârnaie, iar lumina ... o măsoară tot mai gol. cine mai are gânduri mari? pentru cele

ZAZburlea Ariana

0

0