în pod ard niște fotografii cu tine

iarna e săracă anul ăsta, ca punga mamei-moș crăciun pe care scria ,,alimentara melior". fără zăpadă, apropiere, căldură, am 19 ani și deja nu mă mai gândesc la mine. viitorul e o păpușă cu păr lung nu și-l taie, nu știe să și-l împletească, doar merge călcând pe el, mândră și ipocrită. atâtea oferte de muncă lipite pe geamurile spălate cu praf din colentina, atâtea femei tinere independente libere care s-au lepădat de trandafiri și seri în parc vor întreprinderi vor să ajungă bine să care singure marfa în magazine. și o singură idee mă duce spre atâtea soluții, doar ca să mă întoarcă la un gând pervers cu sens unic. am mâinile mereu reci și simt că nu evoluez dacă le voi ascunde mereu sub tricoul tău după care nu ai mai venit. eu nu voi ajunge bine dacă mi le sărut și uit de foame, gândindu-mă la gura ta, la cum iubirea era singura formă demnă de canibalism. oare mă voi încăzi dacă voi arde în pod niște fotografii cu tine? să intre vara în iarna asta săracă, să fie de parcă soarele s-ar fi mutat lângă mine, să mor de atâta dragoste.