la o frică depărtare

îmi e teamă de tine ca unei femei ce abia și-a găsit adăpost îngrozită că poate mâine dimineață se va trezi cu o pancartă în geam pe care scrie ,,de vânzare” e mai sigur să nu fie nimeni acasă în mine însămi să-mi număr sclipirile din ochi căzând livide-n palme să fac ce am știut mereu să le strâng cu ură, în pumni până la sânge dar uneori mă trezeam din vis zâmbind că-ți mânjeai toată fața și buzele cu sângele meu și iubirea arăta așa de straniu-n carne ca un fir de păr în vârful căruia creștea un mac iar oamenii trânteau nervoși ceasurile în case timpul era în rigor mortis și toate avioanele din cer își pierdeau direcția colapsând întâmplător în orașe și noi nu ne puteam opri sărutul care ne controla întregul sistem locomotor