frământ, buni

Frumosă chemare acum, de Crăciun, a bunicii aflate dincolo de singurătatea poetei. Multora dintre noi ne lipsesc bunicii, ba chiar și părinții, și știm ce înseamnă. Remarc, chiar și în acest tragism, untul din lumina stelei, zahărul pudră din părul îngeresc, care aduc un plus de valoare poemului, pe lângă sensibilitatea investită și delicatețea exprimării. Un singur lucru mi se pare în plus, acel de o persoană, poate că e îngust acel pat, poate că e o realitate transpusă în versuri, dar singurătatea pare că spune deja totul și nu mai era nevoie de explicații întăritoare. Mai e o chestie, patul de o persoană este o alegere voită, care nu prea lasă loc altcuiva, nici măcar bunicii, pentru a te strânge, chiar și imaginar, în brațe. Per total, un poem reușit, plin de sensibilitate, care transmite o emoție puternică. Felicitări și Crăciun fericit!

Vă mulțumesc frumos pentru apreciere. A fost scris ca o văpaie. Realizez că astfel de momente sunt perfecte pentru poezie. Crăciun fericit!