Chemarea

Luna e rece. Ca în fiece noapte, Își dezvelește Paloarea piciorului Mai mult, mai mult. Trimite doruri, Instigă lacrimi Stând pe un fir De stâlp de tensiune. Atât de tânără, Atât de secretă, Face păsările să pară Creaturile Răului. Gândul e o vietate, Ce suge sălbatic, Dar și cu grație Din toate deșertăciunile Ascunse sub covorul Din mijlocul sufrageriei mele, Pătat de raza lunii. Și raza ei Uneori, sunt eu Când întorc spatele lumii Când prefer să trag cortina de taine Să înot în adâncimi albastre Fară spume.