în piața universității un porumbel semăna cu tine

durduliu stingher număra pașii studenților la litere penele lui arătau ca un tricou pătat de bere și aproape că-ți auzeam vocea nu vei ști cât de atent ți-am ascultat vocea ani de zile am deschis telefonul. căutări aveai o nouă fotografie de profil tu privind ca un dirijor celebru din față ultima femeie rămasă în sală tot ce aveai mai frumos tu pielea, părul, ochii erau desaturate de parcă toate cărțile pe care le-ai citit toată muzica pe care ai ascultat-o în singurătate ți-ar fi supt culorile ca niște vampiri ultima dată erai șaten acum ești bătrân și mie nu-mi mai pasă doar trăiesc clipa cum știu mai bine trei zile sunt de când hrănesc porumbelul ăsta care seamănă cu tine