Jurnal
Mure
experimental
1 min lectură·
Mediu
mure
pe cerul nopții
ne zâmbim
și le strivim între gene.
în tren
sunt multe oițe
grase
care nu pot să adoarmă
toate ne iau în brațe
urechile ni se înfundă
cu blănița lor
mirositoare
se aude ceva
în depărtare
îmi deschid doi nasturi
de la bluză
și las toți lupii să scape –
masacru.
plouă
luna se spală de sânge
pe sâni.
te țin de mână
ești mândru de mine.
noi strivim între gene
mure
de pe cerul nopții
și ne alăptăm
umbrele
și ne lacrimăm
moartea
02556
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zburlea Ariana
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Zburlea Ariana. “Mure.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/jurnal/14193632/mureComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un poem intens, cu imagini care frâng granița dintre inocență și violență. Murele, strivite între gene pe cerul nopții, devin un simbol al intimității cosmice – un fel de hrană afectivă, dar și de eclipsă personală. Mi-a plăcut mult cum în primele versuri se simte jocul copilăros („mure”, „oițe grase”), care apoi se sparge brutal în scenele cu lupi și masacru, creând o tensiune puternică între fragilitate și cruzime. Psihologic, poemul arată cum tandrețea și violența pot coexista în același gest: alăptarea umbrelor și lacrimarea morții sunt paradoxuri care fac textul memorabil. Imaginile sunt vizionare, uneori aproape suprarealiste, și trimit la o vulnerabilitate trăită cu intensitate. Dacă aș adăuga ceva, ar fi doar mai multă continuitate între scene – trecerea de la oițe la lupi și la sângele lunii ar putea fi legată printr-o metaforă-punte, ca să curgă și mai organic. Forța imagistică este acolo, dar o ușoară fluidizare a tranzițiilor ar da poemului o și mai mare coerență muzicală. Un text curajos, curgător, poetic unde frumusețea stă tocmai în contraste: mure și sânge, alint și masacru, iubire și moarte - toate strivite între gene, ca un vis lucid. Finalul, ca de obicei, bun.
0
Va multumesc frumos pentru sugestii si aprecieri!
0
