despărțire

în acea dimineață cafeaua era rece ca obrazul tău și praful de pe masă iar tu mi-ai zis ,,ai promis” uite, o jumătate de inimă așteaptă să se unească cu jumătatea ta când le-am apropiat părea copilul Crăciunului era o flacără de mii de culori necunoscute pe care o strângeam de mână tata-n dreapta mama-n stânga că-n secret, am dus-o la orfelinat a plâns după noi cu lacrimi de sânge și acum pot să văd petele din groapa din piept simțindu-ne ușori și goi am ajuns acasă nu ne mai despărțea nimic în afară de toate orele și toate orașele din lume am vrut doar să ieși din mine fără să te simt ca un vis pe care nu ți-l amintești la trezire