Jurnal
Nu mă părăsi, tată
1 min lectură·
Mediu
Am un loc în piept
Pentru fiecare cuvânt
Pe care nu mi l-ai spus
Am câte o pernă
Pentru fiecare lacrimă
Găsită în dimineața aceea
Pe obrazul tău cuminte
Ca o pâine înghețată
Anotimpuri din ce în ce mai pline
Vin și pleacă atâția oameni
Din viața mea, bagajele
Se confundă, ale mele ale lor nu știu
Număr problemele ca pe caramele
Mă obsedează schimbatul pungilor de gunoi
La fiecare 7 zile
Și scriu, scriu, scriu până iese pe partea cealaltă, apoi
Tai hârtia cu pixul, mângâi o pânză
Dorm cu câte o oră în plus și nu mai visez nimic
Atâta singurătate e acolo cât e și în viață
Nu mă părăsi, tată
Se întâmplă atât de multe
Uneori îmi îngroș vocea și-mi spun o vorbă bună
De parcă ai fi aici
Și cresc mare
Nu mă părăsi, tată
În absența ta ai fost de fapt
Mai aproape
Ca niciodată
02950
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zburlea Ariana
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Zburlea Ariana. “Nu mă părăsi, tată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/jurnal/14191100/nu-ma-parasi-tataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Pentru fiecare lacrimă
Găsită în dimineața aceea
Pe obrazul tău cuminte
Ca o pâine înghețată
obraz cuminte ca o pâine îngheţată - pe mine m-a trecut un fior când am citit asta. E ca atunci când îţi scoţi tatăl mort din camera frigorifică, el e cuminte, nemişcat, ca o pâine îngheţată, atingerea însă a părintelui mort provocând o durere imensă, fiindcă lipseşte căldura cu care erai obişnuit. Totuşi, la tine apare lacrima, care nu poate fi lacrima mortis, fiindcă vorbeşti de mai multe lacrimi. Prin urmare, metafora ta e paradoxală, dar nu e morbidă, aşa cum reiese la prima înţelegere. Este o cuminţenie doar a nemişcării, îngheţarea fiind un indiciu premonitoriu, dar şi o frumuseţe care rezistă prin conservare.
Da, mie îmi place să mă duc departe, să analizez în profunzime scrisul, iar metafora ta m-a determinat să fac acest lucru. Corbu spunea că singurul adevăr care nu uneşte este pâinea, iar tu ai dat o nouă dimensiune acestui adevăr.
Şi mai ai o metafără frumoasă:
Uneori îmi îngroș vocea și-mi spun o vorbă bună
De parcă ai fi aici
Și cresc mare
care vorbeşte de la sine
singurul lucru care mai poate fi îmbunătăţit e aici:
Dorm cu câte o oră în plus
pe lângă deranjul fonic cu câte, rezultă că adaugi această oră constat somnului tău. Dorm în plus, dar nu mai visez nimic, ar fi soluţia ideală.
felicitări, scrisul tău a progresat mult!