Atelier Literar

Treceau pe stradă două frunze moarte Ducându-și umbrele mai departe. Din spatele ferestrei le priveam cum cad Și mă gândeam că-n timp ce trec în sine ard. Le-am urmărit atent cum se țineau de

De fiece dată în care Decidem date primordiale Ce, pentru fiecare, constituie Axa universului care ne bântuie, În această dată realizăm că Fiece pas pășit pe cale Nu e o întâmplare. Pentru că

Nu plânge, mamă, n-ai de ce să plângi, Nu s-a-ntâmplat nimic în seara asta, Doar am aflat că am două mâini stângi, Și-un corb debusolat mi-a spart fereastra. Nu plânge, frate, nu te bosumfla, Nu-i

cineva poate să aducă soarele în corăbii negre, ce ştiu ancora în portul meu de vreme ce spiriduşul toarnă această apă din cartea celui singur aici nu mai e circul tău iubite doar moartea ce a călcat

am supt din stele lumina am fost alăptată la sânul cerului am găurit timpul să-i pipăi secundele am privit viața în oglinda inimii i-am făcut o fotografie și am înrămat-o fără filtre doar viața așa

În mine începe întotdeauna să plouă cu puțin înainte ca cerul să-și aducă aminte. El nu are nicio vină, doar repetă deasupra mea ce nu am avut curajul să spun cu voce tare. Am construit un om din

Așteptam afară, într-un aeroport saharian. În sus priveam spre sticla aeroportului însorită și de-atâta nisip prăfuită. Pe sticlă se găsea o pată de otravă zaharisită. Pata mă smulge la ea cu

Ploaie de vară Ce păcat că nu-s pictor stau în ploaie afară jumătate-i de toamnă jumătate-i de vară. Cerul plin e și el de mai multe culori jumătate-i cu soare jumătate-i cu nori. Stau în

e luni, un cerșetor coboară la Unirii cu cârja sub braț e scârbit căci lunea nici pe asfaltul dintre mașini nu crește iarbă printre Lime-uri și pietoni i se rupe de pensiile speciale de care oricum

te-am visat nocturn și printre erupții ventriculare sistemul de iluzii mi se lichefia în respirații sacadate în sângele meu un vultur își ascuțea ghearele și nu reușeam să mă trezesc că să-i las

Trebuie să învăț cuvintele să zâmbească și să plângă ca mine, să le arăt pe unde mi-am îngropat pașii. Trebuie să le povestesc despre Ochii care m-au privit cu dragoste sau cu licărul tăios. Trebuie

Din pensia mea efemeră și meschină mi-am cumpărat o pereche de pantofi ieftini Atenție! Mi-a zis vînzătoare Purtați-i cu grijă și evlavie! Sînt pantofi speciali din piele de mort Poate ați uitat

ți-aș fi spus logic și tautologic te iubesc și tu mi-ai fi răspuns empiric și verificabil că ți-ai uitat periuța de dinți la mine și timpul nu mai este reversibil și divizibil în părți egale apoi ai

Liantul (ascultându-l pe A.Z.) Se revarsă muzica peste toate învelindu-le ca-ntr-un chihlimbar apropiindu-le

Am ascultat știrile ! în căsuța din copac... un lac/ o pasăre în cuib... Am ciripit de știre un cuc stingher ce fuge greu din lume, dus în muzica, aia, de stă în singurătatea plăcilor de gramofon

tremur de floare arce de zefir lichid ah risipire în metal încins doua miresme de zinc într-un simț mineral strânge-mă rotund

ca tată al meu nu am puterea să te judec dar ce m-ai făcut să trăiesc în ultima vreme e între mine şi mine şi am învăţat să respir ţinând ostatici într-un zâmbet pe cei care mi-au greşit când n-au

n-ai cum s-o schimbi, auzeam din înalt iar prin ochii ei înşelători trecea opalul de foc şi tot ce nu a trăit cu adevărat îi va fi luat printr-un fel de clopot, de foc printr-un sfeşnic lucios cu

Visurile Cei de la malul mării se visează la munte cei de la munte se visează la mare cei de la poli visează cum îi frige soarele cei de la ecuator se visează aruncându-se în zăpadă cei