Goniți cu pietre
Cât suntem cu adevărat în viață, cât suntem ziduri, Pietriș, În care sufletul nici scrâșnet, nici șarpe sătul, plin de lapte Pe-un prag nu mai e Nu mai e Și văd văd viața prin
De data asta, pisici sălbatice
În spatele grădinii e plin de pisici sălbatice Ceva din mine le crește poate în loc de flori Îmi place cum torc la lună și se răsucesc cu burta în sus ca niște morți blânzi Arginți le acoperă
Confuzie
Animalul ăsta mic Cu inimă, stomac și piele Se mișcă Și nu îi înțeleg sforile, nu înțeleg De unde atâta suferință și sânge În doar câteva cercuri pe care Se mișcă E doar atât
Atât de puțină ai rămas
Doar ochii verzi șerpuitori Doar venele pulsând pe mâna noduroasă Aceeași mână care scotea embrionul din ou Fiindcă nu avea sens și nici bun nu era Pentru mine Aceiași ochi care jur că
Apăsați de flori
Cireșul din fața geamului, plin de ochi rotitori de copii lacomi înfometați de fructe verzi așa cum spuneam era mort Cum putea să fie la fel de mort ca un om doar lemnul sau carnea în care
Asprimea e nimic
Casele pe care le văd în fugă din tren Tricicleta ruginită și leagănul care ajunge până în gard Ce balans ciudat al loviturilor în sârma pentru copilul cu păr galben Care se uită la tren Cum mă uit
Însingurare
O pasăre nebună se tot aruncă în geam Se va izbi până la sânge Imaginea ei sau a altuia atât de la fel Se va zdrobi odată cu ea Și te iubesc mai mult decât vreodată m-am iubit pe mine În
Nepărintească
E o singură bancă aici în parcul cu sfori Norocul meu că a murit cineva Plăcuța spune că era tânăr, acum are banca lui pe care pot sta deși Langă mine e lipită o ciungă Copiii trec din nod în
Acrobați pentru flori
trăiesc aproape la fel cum ai încerca să speli o pisică poate că dumnezeu, sau într-o formă mai puțîn delirantă necunoscuții mei mă apasă în toată frumusețea din jur nepăsători la strigăte și
Pentru totdeauna
Gustul de fier din buza crăpată ca după o bătaie bună Deși nu sunt păpușă aruncată în zid pentru că cel mai ușor mă izbesc singură și cuvântul “plastic” mă umple mă rupe Fiecare nepăsare
Simplă
Ceva a căzut printre ramuri, am crezut că e un pui împins din cuib instinctul a fost să m-acopăr ca pentru lovitură de aceea știu de câte ori privesc în sus nu voi putea salva pe
Ficțiuni cu momentul dispariției
m-a oprit un om să îmi spună că-i un accident mai încolo și strada e plină de cioburi mi-a pus frățește o mână pe umăr, sub umbrela fărâmițată de ploaie brazii țineau câteva păsări pe crengi
La capătul lumii
Nu treceam, tăiam un tablou sprijinit de plajă despicam cu șoldul mulțimea de oameni mărunțeam flori pentru că erau pretutindeni o broască țestoasă plutea cu o floare maro pe carapace aproape că
Cruzimi
am alergat înapoi spre casă un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic, doar bordura și zidul și mâna sprijinită după alergare lanul de porumb abia unduind și casa roșie pe
bătrânul Spiridon
ușile atârnă, locul e deja prăbușit uța, uța, ca niște fălci deschise prin aer un puști își duce bicicleta la deal pe roți aduce iarbă roșie mă uit prea de-aproape, aproape c-ating ~
Perspectivă
pe strada noastră trecea odată un tip șchiop și foarte urât avea desigur o cameră a lui undeva și-un briceag ieftin în formă de femeie mușcam din franzelă și-l iubeam de fapt pentr-un singur
Ratare cu mingi verzi
stăteam amândouă pe acoperișul casei și vorbeam, ne uitam la luminile lungi ale ferestrelor jgheaburile erau pline cu mingi verzi ea avea o fustiță cloș, ca mătasea și vântura o creangă de
Un fel de scris despre altceva
a fost o neatenție ca atunci când scapi plasa cu lucruri și totul se mută în loc să se-mprăștie și n-ai decât o dâră de iarbă pe care nu poți fi serios nicio clipă cum ai zvârli o pătură
Decalaje, mereu
mai bine-aș lua o pasăre în gheare i-aș da deodată drumul doar pata aceea doar atât citeam despre negroes eram un fel de pisici cu labe moi mă uitam într-o parte și-atunci a
Cuib de cuci
ținea doi greierași în palmă, ai grijă mamă, i-am spus, îi strivești apoi femeia lungă ieșind din mormanul de frunze s-a strâns lângă noi ca și cum ne-am fi cunoscut pe drum mereu am crezut că
Ghețari
nu lucruri, nu oameni uit, noroc că strivesc într-o lume minusculă mai întâi dimineața aceea cu strigăte de foci și caloriferul galben ca un submarin când eu eram într-o pulbere și tu credeai că-i
Oglinda din nuc
e-un joc de-a înțelesul când apăs ușor cu mâna durerea începe să treacă în creștet se plimbă prin tălpi cu voioșie când eram copii rădeam de clownul tăiat în două cu foarfeca acum iubesc foarte
Amănunt, îndepărtarea
aștept momentul acela al zilei când pot recunoaște c-am eșuat atât de fantastic că am o insulă-nsorită în fiecare perete și-o pătură groasă de-aruncat peste tot ce urmează nu știu să iubesc,
Trecem unii prin alții
pe vremea mea înălțau un pic pământul iarba în prima zi era puțin mai tăioasă puneau o mână de pietre-mprejur și era gata pe mulți i-am cunoscut citind duminica pe cruci aproape că-i vedeam
Păreri de rău din altă lume
un șir de case deasupra apei, pilonii subțiri le lasă adesea în vânt am ajuns să știu fără drum și aproape fără nicio urmare duminică mai las câte-un buchet de flori și-atât ce fată frumoasă
Ultima amintire despre fugă
e-o amintire simplă eram în metrou, lângă mine atârna un tip obișnuit când a căzut știu sigur că mă uitam afară venind din tunel aproape că se auzeau fâșiile de pământ poate că maică-sa abia
Pentru că drumul nu făcea nicio curbă
\"și totuși unul se va rupe femeie, copil ținându-se de mână\" mergeam în spatele lor cireș după cireș aerul vibra câinele găsit începuse să mă iubească și-l plimbam strivindu-l
Poezie fără drum de întoarcere
sâmbăta mergeam să mâncăm amandine coboram scările și băteam în toate ușile frate-meu avea un pantof de-o culoare și altul de alta eu aveam sub maieu mașina lui de colecție un fel de-a-nșfăca
Life support
în zilele reci ne încălzeam mâinile strângând sub haină animalul salvat mergeam pur și simplu să-i dăm drumul undeva mai aproape de locul în care știa el să moară la timpul potrivit când se
Nu-mi amintesc nimic despre tata
știam unde e după lumina roșie avea o pipă de os c-un fel de lujeri și tutun se auzea un fel de white noise atunci aveam timp scoteam tot plușul din perne îl întindeam pe jos să fie
Eddie nu există sau râma Nu
Eddie nu există. Bunica Margot zicea că-i invenție de fată bătrână, că mai bine ud mușcatele alea de pe verandă sau curăț cursele de șoareci. Știam că-i vie și că nu vorbeste din morți, dupa
Memento din jumătăți de altcineva
...din care-mi vântură eșarfa din care mă aplec afară un flutur un mânz același os fluid de algă hăulind prin mine speriindu-mă de pe coaste departe prin vrăbii și pe lângă trotuare ne-apucă
Test de sarcină
Casa din față are trei ferestre pătrate și-o pisică rotundă care se linge în sensul acelor de ceasornic În casa din față ne-mpreunăm goale pe pardoseli de granit, oră cu oră femeie cu femeie
