Ficțiuni cu momentul dispariției

m-a oprit un om să îmi spună că-i un accident mai încolo și strada e plină de cioburi mi-a pus frățește o mână pe umăr, sub umbrela fărâmițată de ploaie brazii țineau câteva păsări pe crengi și ziua pâlpâia aducând din ce în ce mai aproape o fetiță cu rochia ei galbenă, subțire în pumn doi sâmburi care nu știu cum dar îi trebuiau când arunci, desprinderea ia timp și frică iar pentru povești nu există instinct pe stradă era petrecere, copiii făceau curcubee cu pistoale de apă un țânc plângea cu un dinte în mână și toți îi spuneau nici nu știi când crește altul, pentru că și lor li s-a spus doar atât, ce rost are să plângi mă, mâine vine o zână, a venit și când tata scuipa sânge în patul de lângă fereastră când totul așteaptă să primească perechea de aripi e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă începi să crezi cum ai face dresură cu papagali vorbitori pe ascuns îți crestezi buza și nimeni nu te mai întreabă nimic au trecut ambulanțe și-au luat mașinile vor încetini și oamenii se vor uita la locul gol câteva zile vor spune și altora, cu ușurarea cu care te prinzi de o gaică murdară