Poezie
Frânghie albastră, câmpie de sare
Sfanta noastră poezie
1 min lectură·
Mediu
De ce ești sfinție albastră precum cerneala
Călare pe căprioare zvelte cu ochi mari căt o flintă
Și încă mai speri că noi credem în tine, că poți
Să ne izbăvești prin fugă în ceva
Cu mult mai înalt, impecabit înalt
De ce mă lași pe o cămpie de sare să sper
C-aș putea să te chem prin frănghiile astea albastre, cuvinte
Și tu vei veni salvatoare în imagini minunate
Pe care toți le vor ințelege iar buzele lor
Nu vor mișca spre mine cuțite
Mai bine
Oglindește-te tu într-un om la capătul puterilor
Și în loc să îl ajuți să se ierte, pune-l pe un căluț de lemn și lasă-l
Să fie din nou copil
Și să se bucure fără să spună
Nimic
Oricum
Frânghiile astea nu ne vor nemuri
pe niciunul
06959
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Sirion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Sirion. “Frânghie albastră, câmpie de sare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-sirion/poezie/14187394/franghie-albastra-campie-de-sareComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSMultumesc, foarte bune sugestiile. Este extraordinar cat de mult poate schimba o mica modificare.
Ma tem de abundenta de metafore, parca ceva nu mergea. Pentru mine textul asta a fost un discomfort pentru ca mi se pare plictisitor sa scrii despre poezie, dar l-am lasat sa fie.
Am pus flinta fiindca literele mari pentru mine erau ca o dilatare nefireasca (a ochilor), teama de a fugi intr-o poezie ca sa gasesti solutii, sens, vindecare.
Apreciez comentariul atent, chiar apreciez mult orice sugestie pentru ca sunt multi care merita atentie si e imposibil sa te opresti pe fiecare text. Faptul ca acorzi timp si citesti, ajuti, incerci sa contribui la o creatie e foarte frumos.
Nu am putut face mai multe schimbari fiindca m-a lasat inspiratia si ma tem ca mai mult as strica, dar mi-a placut imaginile pa care le-ai propus. Deocamdata am simplificat.
Ma tem de abundenta de metafore, parca ceva nu mergea. Pentru mine textul asta a fost un discomfort pentru ca mi se pare plictisitor sa scrii despre poezie, dar l-am lasat sa fie.
Am pus flinta fiindca literele mari pentru mine erau ca o dilatare nefireasca (a ochilor), teama de a fugi intr-o poezie ca sa gasesti solutii, sens, vindecare.
Apreciez comentariul atent, chiar apreciez mult orice sugestie pentru ca sunt multi care merita atentie si e imposibil sa te opresti pe fiecare text. Faptul ca acorzi timp si citesti, ajuti, incerci sa contribui la o creatie e foarte frumos.
Nu am putut face mai multe schimbari fiindca m-a lasat inspiratia si ma tem ca mai mult as strica, dar mi-a placut imaginile pa care le-ai propus. Deocamdata am simplificat.
0
CSplacut
0
CSplacut
0
Șîmi place flinta aceea, combinaţia de duioşie şi atenţie la primejdie
despre trimiterile la a scrie despre poezie, e o chestiune ce ţine de gust. Vişniec o facea foarte bine in Inteleptul la ora de ceai. Si multi altii.
mă bucur dacă am putut fi de folos, ma bucur si ca am revazut franghiile, intr-o alta ipostaza decat spanzuratoarea
despre trimiterile la a scrie despre poezie, e o chestiune ce ţine de gust. Vişniec o facea foarte bine in Inteleptul la ora de ceai. Si multi altii.
mă bucur dacă am putut fi de folos, ma bucur si ca am revazut franghiile, intr-o alta ipostaza decat spanzuratoarea
0
Pot spune că ideea poemului e bună, frânghiile acelea ale cerului continuate pe hârtie, având mai multe sensuri, și de control, și de protecție, și de limitare, și de inspirație. Sfârșitul mi se pare forțat, din frânghii să faci statui. Parcă ar fi fost mai interesantă ideea aceea a înfășurării ca la mumii. Și cred că poți cumva să mai elimini din albastru, să nu se repete de 3 ori. Încă ceva. Ochi mari ca niște litere. Se poate înțelege că literele sunt mari, cu toate că nu asta e caracteristica lor definitorie. Poate că ar fi fost mai logic așa: cu ochii ca niște vocale mărite, iar vocalele ar fi adus mai multă căldură metaforei. Altfel, ochii pot fi și consoane, o privire crucișă, piezișă, un defect la ochi, niște căprioare cu ochi ciudați, îmorumutați din Matrix sau din filmele horror. Oricum, mă bucur că nu ai dezvăluit cine e la capătul frânghiilor, cititorul putând alege o mamă pierdută, pe muza Caliope, pe cine dorește el.