Frânghie albastră, câmpie de sare
De ce ești sfinție albastră precum cerneala Călare pe căprioare zvelte cu ochi mari căt o flintă Și încă mai speri că noi credem în tine, că poți Să ne izbăvești prin fugă în ceva Cu mult mai
CSCristina SirionAtemporală
Străinul își aranja cravata în oglinda Prin ochii sângerii trecea ceva, o egretă Mă gândeam privindu-l că sfârșitul era aproape și cumva Mai mult mă intriga pasărea Apoi am văzut fetița cu cozi
CSCristina SirionFără cer
domnule, domnule la început nimeni nu se oprea când mama striga cu găina într-o mănă și cuțitul în cealaltă *** e o scurtă primăvara roșie când bate vântul suntem o livadă caldă de pomi
CSCristina SirionAu rămas ziduri
retrăiesc răbdător ocolind razant cerșetorii cu mesajele lor pe carton și pisicile bete de frică albe ca niște foi în care uit de ziduri strivită din neatenție tăcerea vine și mușcă își pune
CSCristina SirionUitucă
uitucă, poate că încă prinsă de fusta mamei plimbând o colivie cu ceva cântător înăuntru uitucă îmi era milă de animalul galben păcălit de iubire uitucă, mă sprijin cum de fiecare pom se
CSCristina SirionDouă
Atunci când leagănă, sau scutură cuțitul de cimbru ridică de jos un animal fără suflare părul mi-l scutură de pământ cămașa albă lăsată, pe marginea căreia voi călca din greșeală o
CSCristina SirionZid pentru azi
insecta pe jumătate arsă care venea aproape pentru o clipă de liniște și soarele de toamnă prin pădurea prelungă de mâini își foia partea fără albastru băiatul cu pantaloni scurți și
CSCristina SirionUrme
am omorât un om în fața ușii l-am omorât neauzind și poate doar puțin neașteptând venea de obicei c-un papagal albastru pe umăr și pentru asta îl ascultam vreo oră, fărâmițând bucăți de pâine
CSCristina SirionPaiele ude pe care ar fi trebuit să se moară
deschid fereastra din obișnuință, aerul rece și zgomotul străzii femeia pierdută pe care toți o lovesc cu umărul și ea se învârte, se tot învârte cu hârtia în mână orbul cu pălărie de soare în
CSCristina SirionAscunzișuri la vedere
adevăr când toate clădirile par să te prindă pentru că toate ferestrele au golul acela pe care-l cureți de lapte ca și cum ar fi viu când iarna vine doar fiindcă altfel ne-am îmbina poate
CSCristina SirionOblică
nu-i nimic că n-am să mai văd locul acela, pomii mâncați de omizi apa neagră în care ne scufundam și unul se prefăcea mort femeile cu ceafa arsă de soare, cazanele cu scoici prin fumul cărora
CSCristina SirionMereu altfel dar mereu în același loc
pentru că viața e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi revărsați peste tine, alergi și iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă aici în spatele casei făceam
CSCristina SirionFâșii
nu-i vorba de mine, e vorba de felul în care te-apleci în afara ferestrei și prinzi ceva înaripat pe fugă smulgi din instinct cum te rotești dimineața în pat lângă un trup adormit și te tragi
CSCristina Sirioncrăciun
unde ești, se aude trecând prin casă o cârtiță mică aproape înghețată înainte de a semăna cu floarea roșie peste care apăsăm cârpe dimineața vor arde brazii așa cum sunt prin
CSCristina Sirionlocul în care nu ninge
fereastra de la care aruncam pungi cu apă închideam ochii când atingeau asfaltul auzeam zgomotul acela care făcea oamenii uzi așa cum nici ei nu vedeau un copil atunci când veneau supărați la
CSCristina Sirionzăpada din palmă
înainte-mi puneam ceva gros pe umeri, ningea conturul meu deodată alb casele topite la atingere, bătrânii lihniți bastonașele de zahăr din jurul lor trupul glisând ca sub gheață impulsul
CSCristina SirionÎn jurul celor spuse
gâtul firav înălțat dintr-un cuib poarta de fier a casei, ascuțită în sus sau batista în care-am dus un gândac rupt înapoi în iarbă gândindu-mă cum s-ar chinui mai puțin și-a dispărut undeva
CSCristina SirionMulțimi
pe stradă pâlpâie un felinar fugim amândoi înăuntru ca într-un teleferic plin patru mâini pe o sticlă e ca-n povestea în care digul s-a spart și-a venit un copil a stat o noapte s-astupe cu
CSCristina Sirionoricum n-ai ști cum șchiopătează un colibri
trag ușa după mine cum aș pune un petic acolo-i tot ce-am respirat de curând atâtea lucruri plutesc și-apoi pleacă pe-un raft nu mă doare nimic, ar trebui să pot ține în aer, ceva care să
CSCristina Sirionde dincolo
când te-oprești să asculți atent respiră te uiți sub piatră și scoți o șopârlă apoi cauți ceva în care s-o duci deodată îți spui că ai la piept o cutie mergi foarte atent dar oricum o vei
CSCristina Sirionîn care discul se zgârie
azi am început cu pisoii din sobă le-am curățat nasurile de cenușă, lăbuțele aproape împietrite am întins pe jos o cămașă mai veche și-am crezut că a fost de culcuș atunci am căzut
CSCristina SirionProfa de muzică
între pian și bătrânul nebun din balcon era o muzică aproape cafenie sau aveam o cutie micuță de plastic și duceam pe sus o cârtiță speriată m-am oprit să ridic copilul căzut își acoperea
CSCristina SirionCompactă
vara, într-un ultim vagon de tren am stat pe saci, cu rucsacul în brațe când am ajuns făcuseră din gară cântec și toți se legănau în hamace de praf arătau într-o singură direcție pe care-o mai
CSCristina SirionÎn jurul casei noastre, păpădii
mașina veche albastră ne acoperă vocile urcă oamenii ajung transpirați, la nivelul ochilor se prăbușesc prin solare de sticlă aerul rece intră pe sub uși am pus pulovere pe jos și-i mai
CSCristina Sirion