Nepărintească

E o singură bancă aici în parcul cu sfori Norocul meu că a murit cineva Plăcuța spune că era tânăr, acum are banca lui pe care pot sta deși Langă mine e lipită o ciungă Copiii trec din nod în nod și mă uit Cum încearcă să poarte cu ei un câine pe sfori Câinele plin de iubire se lasă purtat și cade Ca orice câine plin de iubire Între mine și ei un cais Plin de flori transparente în soare Câinele plânge ca într-un vis în care câinii Poartă copii plini de iubire pe sfori Și parcul Are acum o mulțime de bănci dar eu alerg să te prind alerg nebună cu mâinile întinse Și mă tem că am să ratez momentul în care te-aș putea salva iar în loc de asta vom trece una prin alta Poate iubesc nedeslușit și sunt Ca un televizor cu lămpi a cărui imagine revine mereu cu um pumn Și merit merit merit mereu se vede cu susul în jos Pentru caisul ăsta am făcut atâtea flori de hârtie și nicio rădăcină de care să te prinzi