Poezie
Femeie cu ac de patefon
2 min lectură·
Mediu
Între două anotimpuri rămâne un spațiu prin care
treci soldățește înaintând pe coate
e-atât de subțiată inima-n locul acela că se vede prin ea până dincolo
- e plin orașul de hârtii prin care trece soarele
(mama stătea duminica în prag cu mâna pe piept
parcă vine
parcă vine Gheorghiță...)
parcă vine primăvara cu mâna pe-un cui de grenadă
vor ieși toate florile cu tulpinile-n sus
Pe-aici asfaltul e galben-lunar cu fața întoarsă în apă
un înecat pe care-l prinzi de spatele cămășii cum prinzi oglinda de cui
din umbletul fără țintă sar zebre, pisici de mare sau altceva cu formă de nor
oricum îți prinzi mersul de ce-apuci
pe partea cealaltă a lumii
pământul are-o mână care te trage la timp înapoi
plutim, plutim ca niște coifuri de hârtie
Unii-și aruncă pălăria din prag și nimeresc direct șifonierul
alții se rotesc în cerc
ca prin grădinile de nisip japoneze
plutim, plutim ca niște coifuri de hârtie sub care vântul
se joacă de-a soldații
femeia asta de-o clipă
prin care vâslesc fără rost canoele cu războinici
are o floare de fâș în pervaz
Nu simți nimic mai mult decât trebuie
mai mult decât poți
ai totul în raniță de la briceag până la plasturii cu iod
se-așează nisipul confortabil
ca pe-o coamă de sfinx
parcă vine primăvara călare pe-un elefant uriaș
își prinde mereu rădăcina de ce-apucă
pe partea cealaltă lumii
pe partea cealaltă
a lumii a lumii a lumii
ridici acul de patefon și deodată totul
se prăbușește în urmă
066.021
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Sirion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 251
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Sirion. “Femeie cu ac de patefon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-sirion/poezie/1770353/femeie-cu-ac-de-patefonComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSMultumesc, am corectat, uf.
Ai dreptate cu abundenta de imagini, e o meteahna de care nu scap, cam prind omul in iures.
Critica e prietenul meu cel mai bun, pentru asta chiar te iubesc, e un curaj total amical.
M-a bucurat trecerea, privirea analitica, ca au fost parti care ti-au placut si acel \"cu drag\" din final. :o)
Ai dreptate cu abundenta de imagini, e o meteahna de care nu scap, cam prind omul in iures.
Critica e prietenul meu cel mai bun, pentru asta chiar te iubesc, e un curaj total amical.
M-a bucurat trecerea, privirea analitica, ca au fost parti care ti-au placut si acel \"cu drag\" din final. :o)
0
CPDistincție acordată
si tupeul de a le enunta din nou. Faptul ca procesu prin care generezi aceste imagini are, ca la toti creatorii, o oarecare facticitate, nu e o problema, insa e pacat ca dupa ce scrii nu faci o selectie. O selectie care sa elimine nu ceea ce e slab, pentru ca de obicei totu e de calitate, ci ceea ce doesn’t square cu restul. Observ ca in majoritatea textelor tale se afla de fapt impletite doua trei poezii, care ar trebui “despletite” si prezentate separat.
Dar aceste rezerve functioneaza abia in spatiul, hm, post stelar.
Dar aceste rezerve functioneaza abia in spatiul, hm, post stelar.
0
SPDa, încă o certitudine, iubesc certitudinile, în poezia ta se aud, se văd, le simțim, ce poate fi mai veridic?!
0
FCDistincție acordată
îmi place cum faci trecerile, parcă întinzi culoarea, uite ce frumos
e-atât de subțiată inima-n locul acela că se vede prin ea până dincolo
- e plin orașul de hârtii prin care trece soarele
după care vii cu tehnici picturale de cuțit
parcă vine primăvara cu mâna pe-un cui de grenadă
vor ieși toate florile cu tulpinile-n sus
aș cita întreg textul
sincer să fiu mie mi se pare foarte bine gândită și așezată ca întreg poezia, sunt și niște reveniri care leagă ca un liant părțile, apoi e o neliniaritate de grădină japoneză în care detaliile se așază zic eu cu rost estetic, germinarea derulată pe repede, dublează năucitor o stare-nălucire interioară care predispune la un salt, retenția din final fiind pragul lui.
e-atât de subțiată inima-n locul acela că se vede prin ea până dincolo
- e plin orașul de hârtii prin care trece soarele
după care vii cu tehnici picturale de cuțit
parcă vine primăvara cu mâna pe-un cui de grenadă
vor ieși toate florile cu tulpinile-n sus
aș cita întreg textul
sincer să fiu mie mi se pare foarte bine gândită și așezată ca întreg poezia, sunt și niște reveniri care leagă ca un liant părțile, apoi e o neliniaritate de grădină japoneză în care detaliile se așază zic eu cu rost estetic, germinarea derulată pe repede, dublează năucitor o stare-nălucire interioară care predispune la un salt, retenția din final fiind pragul lui.
0
CScatalin
Dupa ce am terminat poezia asta, m-am gandit la tine. De aceea tind sa cred ca ai dreptate, daca am inceput sa stiu ce-i in neregula inca dinainte. Oricum, ma straduiesc sa tin cont de obiectiile tale de fiecare data, pornesc in ideea asta si-ajung tot \"bauta\" la final. :o)
E foarte greu sa pastrez o singura directie, nu stiu de ce - caracteristica feminina? Multumesc de semn, ma incurajeaza sa mai incerc.
silviu
Mi-a placut ca ti-am starnit entuziasmul, si-uite ca pentru asta nici nu stiu sa-ti multumesc destul!
florin
Iarasi mi-ai ghicit intentiile, ma simt totusi vinovata pentru ca ar trebui poate sa fie un challenge mai simplu, cum ii spuneam si lui Catalin.
Cel putin analiza asta ai facut-o ca si cum m-ai ghicit in intregime, nu exagerez, sunt surprinsa insa cum prinzi transparentele din oameni. Sincer, nu stiam daca e reusita sau nu, am indoieli intotdeauna, dar intentiile n-as fi stiut sa mi le povestesc mai bine.
Multumesc, voi stiti ca va astept, sper sa nu va plictisiti sa treceti!
Dupa ce am terminat poezia asta, m-am gandit la tine. De aceea tind sa cred ca ai dreptate, daca am inceput sa stiu ce-i in neregula inca dinainte. Oricum, ma straduiesc sa tin cont de obiectiile tale de fiecare data, pornesc in ideea asta si-ajung tot \"bauta\" la final. :o)
E foarte greu sa pastrez o singura directie, nu stiu de ce - caracteristica feminina? Multumesc de semn, ma incurajeaza sa mai incerc.
silviu
Mi-a placut ca ti-am starnit entuziasmul, si-uite ca pentru asta nici nu stiu sa-ti multumesc destul!
florin
Iarasi mi-ai ghicit intentiile, ma simt totusi vinovata pentru ca ar trebui poate sa fie un challenge mai simplu, cum ii spuneam si lui Catalin.
Cel putin analiza asta ai facut-o ca si cum m-ai ghicit in intregime, nu exagerez, sunt surprinsa insa cum prinzi transparentele din oameni. Sincer, nu stiam daca e reusita sau nu, am indoieli intotdeauna, dar intentiile n-as fi stiut sa mi le povestesc mai bine.
Multumesc, voi stiti ca va astept, sper sa nu va plictisiti sa treceti!
0
De la strofa a treia mi se pare ca se dilueaza putin, poate asa percep eu la ora asta.
Ai doua typos, \"innecat\" si \"comfortabil\". \"fas\" e cu caciulita pe \"a\"? :)
Finalul, de la \"își prinde mereu rădăcina de ce-apucă\" e bun. Frumoasa senzatia de disc stricat si arderea trecutului.
Stii ca nu lasam semn daca nu-mi placea, sper sa nu te superi pe mine ca am zis si ce poate fi imbunatatit, dupa mine...
stii ca ai zis tu la un moment dat de curaj...banuiai probabil ca am :P
Cu drag