Jurnal
Asprimea e nimic
1 min lectură·
Mediu
Casele pe care le văd în fugă din tren
Tricicleta ruginită și leagănul care ajunge până în gard
Ce balans ciudat al loviturilor în sârma pentru copilul cu păr galben
Care se uită la tren
Cum mă uit eu la case și mă lovesc în câteva raze
Bătrânul care nu știu de unde are o haină atât de aspră deși pentru el
Asprimea e nimic
Bastonul mâncat de rugină e nimic
Galoșii din secolul trecut încă îi țin de cald și nimic nu rămâne din repetiția sacadată a lucrurilor,
Bătăile vin una peste alta și șterg ca o inimă
Obișnuită cu lucrurile
Trenul ăsta pune oameni și case
Unii peste alții așa cum eu încerc să uit din mers
E doar o pastă colorată și moale din care o să fac un cățel
O să îl las cuiva pe o masă de tren, cuiva risipit
Care să-l mângâie
Din fugă
0102.238
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Sirion
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Sirion. “Asprimea e nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-sirion/jurnal/14180697/asprimea-e-nimicComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPDistincție acordată
EPemilian valeriu pal✓Reușită, din punctul meu de vedere, senzația asta de mișcare pe repede - înainte interior - exterior și invers. Iar descriptivul laconic situat undeva intre reveriei și cotidian nu putea să aibă, în opinia mea, alt final decât acel cățel de pastă care invită și pe alții să continue joaca de-a maturizarea.
0
ȘPcu valeriu
şi sunt invidios pe el
că ţi-a lăsat stea...
Felicitări!
şi sunt invidios pe el
că ţi-a lăsat stea...
Felicitări!
0
CSMa surprinde usurinta cu care reusesti sa prinzi esentialul - e fantastic cand cineva mai incearca! Sunt momente in care poezia e ca un un semnal de fum la care ma astept sa se raspunda tot cu un semnal de fum. Multumesc pentru atentie si comentariu.
0
CSMultumesc ca ai avut rabdare sa citesti, Stefan. Pe Emilian il invidiez si eu demult, dar nu pentru stele.
0
CTDistincție acordată
Textul aduce in prim-plan o fresca a vietii cotidiene printr-un tablou ce pare sa se descompuna si sa se recompuna continuu. Imi place cum faci din tren o metafora a existentei, dubland asta prin interactiunea dintre subiectul poetic si mediul inconjurator. Ai o imagistica simpla dar foarte simbolica, incarcata de o sensibilitate aparte fata de obiectele abandonate ori uitate, cum ar fi "bastonul mancat de rugina" sau "galosii din secolul trecut". Tocmai ele amplifica senzatia de trecator si in acelasi timp, de durabil, subliniind ideea ca obiectele, desi aparent insignifiante, se incarca de semnificatii pe masura ce sunt privite prin prisma amintirilor si a experientelor personale. Textul tau seamana fix cu o instantanee la care daca te uiti atent reusesti sa surprinzi vreme de doua secunde miscare.
0
CSPentru mine e foarte personal atunci cand ceea ce scriu opreste un om pentru o fractiune din timpul lui, sa lase un semn. Am transmis ceva, suficient incat sa merite.
Nu poti descrie o prabusire in mod direct fara sa spui caramizi, si caramizi nu ma intereseaza. Nu stiu daca multumesc e corect, dar m-am bucurat pentru ce ti-a transmis nici nu stiu cum sa ii spun, scriitura asta.
Nu poti descrie o prabusire in mod direct fara sa spui caramizi, si caramizi nu ma intereseaza. Nu stiu daca multumesc e corect, dar m-am bucurat pentru ce ti-a transmis nici nu stiu cum sa ii spun, scriitura asta.
0
BGspre reportaj. Culmea este ca deconstruieste de parca ai pune de primul curs de initiere in suprarealism. Este neosuprarealism. Felicitari din suflet!
0
ELParcă sunt într-un vagon si trenul lui Ceaușescucu, unde la o țigară ,,Carpați", plictisit de atâte repetiții de lectură citesc un avertisment:
,,E periculoso sporagesi", cam așa îmi amintesc, poate am greșit o literă ceva, dar:
,,Bastonul mâncat de rugină e nimic"
Cu plăcerea lecturii!
,,E periculoso sporagesi", cam așa îmi amintesc, poate am greșit o literă ceva, dar:
,,Bastonul mâncat de rugină e nimic"
Cu plăcerea lecturii!
0
OADistincție acordată
dinamica acestui discurs care face trecerea dintr-un timp în altul izbitor de (in)observabilă. da, viața este o fugă, un instantaneu, o suprapunere aproape simultană a tuturor lucrurilor, priveliștilor, acțiunilor...
este remarcabil!
este remarcabil!
0
CSEmilian - pentru mine trenul asta era mai mult mental, acum mi-ai amintit de vagoanele mizere CFR in care jucam carti si mancam conserve de peste "in sos tomat" cand ne intorceam din tabere si era fericiti ca intr-o lume perfecta. Multumesc de amintire!
Otilia - Poezia e uneori exhibitionista, indecenta, cred. Trairile poate ca ar trebui sa ramana personale, expunerile astea sunt ca un fel de inghemuiri in altii si multumirea vine din faptul ca te-au adapostit asa, gol si vulnerabil. Multumesc.
Otilia - Poezia e uneori exhibitionista, indecenta, cred. Trairile poate ca ar trebui sa ramana personale, expunerile astea sunt ca un fel de inghemuiri in altii si multumirea vine din faptul ca te-au adapostit asa, gol si vulnerabil. Multumesc.
0