Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@cristina-sirionCS
Cristina Sirion
@cristina-sirion
Jurnal

Asprimea e nimic

1 min lectură·
Mediu
Casele pe care le văd în fugă din tren Tricicleta ruginită și leagănul care ajunge până în gard Ce balans ciudat al loviturilor în sârma pentru copilul cu păr galben Care se uită la tren Cum mă uit eu la case și mă lovesc în câteva raze Bătrânul care nu știu de unde are o haină atât de aspră deși pentru el Asprimea e nimic Bastonul mâncat de rugină e nimic Galoșii din secolul trecut încă îi țin de cald și nimic nu rămâne din repetiția sacadată a lucrurilor, Bătăile vin una peste alta și șterg ca o inimă Obișnuită cu lucrurile Trenul ăsta pune oameni și case Unii peste alții așa cum eu încerc să uit din mers E doar o pastă colorată și moale din care o să fac un cățel O să îl las cuiva pe o masă de tren, cuiva risipit Care să-l mângâie Din fugă
0102218
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
150
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina Sirion. “Asprimea e nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-sirion/jurnal/14180697/asprimea-e-nimic

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEP
Distincție acordată
emilian valeriu pal
Reușită, din punctul meu de vedere, senzația asta de mișcare pe repede - înainte interior - exterior și invers. Iar descriptivul laconic situat undeva intre reveriei și cotidian nu putea să aibă, în opinia mea, alt final decât acel cățel de pastă care invită și pe alții să continue joaca de-a maturizarea.
0
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea✓
cu valeriu
şi sunt invidios pe el
că ţi-a lăsat stea...

Felicitări!
0
@cristina-sirionCS
Cristina Sirion
Ma surprinde usurinta cu care reusesti sa prinzi esentialul - e fantastic cand cineva mai incearca! Sunt momente in care poezia e ca un un semnal de fum la care ma astept sa se raspunda tot cu un semnal de fum. Multumesc pentru atentie si comentariu.
0
@cristina-sirionCS
Cristina Sirion
Multumesc ca ai avut rabdare sa citesti, Stefan. Pe Emilian il invidiez si eu demult, dar nu pentru stele.

0
@claudiu-tosaCT
Distincție acordată
Claudiu Tosa
Textul aduce in prim-plan o fresca a vietii cotidiene printr-un tablou ce pare sa se descompuna si sa se recompuna continuu. Imi place cum faci din tren o metafora a existentei, dubland asta prin interactiunea dintre subiectul poetic si mediul inconjurator. Ai o imagistica simpla dar foarte simbolica, incarcata de o sensibilitate aparte fata de obiectele abandonate ori uitate, cum ar fi "bastonul mancat de rugina" sau "galosii din secolul trecut". Tocmai ele amplifica senzatia de trecator si in acelasi timp, de durabil, subliniind ideea ca obiectele, desi aparent insignifiante, se incarca de semnificatii pe masura ce sunt privite prin prisma amintirilor si a experientelor personale. Textul tau seamana fix cu o instantanee la care daca te uiti atent reusesti sa surprinzi vreme de doua secunde miscare.
0
@cristina-sirionCS
Cristina Sirion
Pentru mine e foarte personal atunci cand ceea ce scriu opreste un om pentru o fractiune din timpul lui, sa lase un semn. Am transmis ceva, suficient incat sa merite.

Nu poti descrie o prabusire in mod direct fara sa spui caramizi, si caramizi nu ma intereseaza. Nu stiu daca multumesc e corect, dar m-am bucurat pentru ce ti-a transmis nici nu stiu cum sa ii spun, scriitura asta.
0
@bogdan-geanaBG
Bogdan Geana✓
spre reportaj. Culmea este ca deconstruieste de parca ai pune de primul curs de initiere in suprarealism. Este neosuprarealism. Felicitari din suflet!
0
@emilian-licanEL
Emilian Lican
Parcă sunt într-un vagon si trenul lui Ceaușescucu, unde la o țigară ,,Carpați", plictisit de atâte repetiții de lectură citesc un avertisment:
,,E periculoso sporagesi", cam așa îmi amintesc, poate am greșit o literă ceva, dar:
,,Bastonul mâncat de rugină e nimic"
Cu plăcerea lecturii!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
Ottilia Ardeleanu
dinamica acestui discurs care face trecerea dintr-un timp în altul izbitor de (in)observabilă. da, viața este o fugă, un instantaneu, o suprapunere aproape simultană a tuturor lucrurilor, priveliștilor, acțiunilor...
este remarcabil!
0
@cristina-sirionCS
Cristina Sirion
Emilian - pentru mine trenul asta era mai mult mental, acum mi-ai amintit de vagoanele mizere CFR in care jucam carti si mancam conserve de peste "in sos tomat" cand ne intorceam din tabere si era fericiti ca intr-o lume perfecta. Multumesc de amintire!

Otilia - Poezia e uneori exhibitionista, indecenta, cred. Trairile poate ca ar trebui sa ramana personale, expunerile astea sunt ca un fel de inghemuiri in altii si multumirea vine din faptul ca te-au adapostit asa, gol si vulnerabil. Multumesc.
0