bătrânul Spiridon

ușile atârnă, locul e deja prăbușit uța, uța, ca niște fălci deschise prin aer un puști își duce bicicleta la deal pe roți aduce iarbă roșie mă uit prea de-aproape, aproape c-ating ~ e ca atunci când privești într-un punct și totul în jur pare că se mișcă și totuși nu nimic nu rămâne nelocuit, mă gândesc la omul acela când era mic avea un palton lung de tot și mergea agățat de gâtul femeii jumătate prun fugea de-acasă și despre asta ne-a povestit ani de-a rândul napolitane-n hârtii cu rățuște și portocale roșii picioarele-ncălzite pe calorifer și trânteala la sfârșit întrebam când mergem și noi să vedem prunul crescut pe primul bătrân Spiridon, casa cu broaște de pod și cu mal am mers într-un lac de munte acolo era tot, erau căsuțe biserici și pomi ondulați bătrânul Spiridon stătea pe prispă avea ochelarii legați cu-aceeași sârmă cu care legase și poarta lacul de munte a fost un oraș se mai duceau la biserica aceea prin care trec peștii și chiar credeau că deasupra au stele și nori și că singura diferență e că ele plutesc gura omului nu mai tăcea arătându-ne înotam prin apă ca niște cai înspumați un copil ne spunea că-i cuminte avea o broască pe umăr și alta începuse să cânte pe casă aproape zburau și el nu putea, nu putea să cadă cerea vânătaie rotundă și nu exista dumnezeu pentru asta apoi omul acela ne-a ridicat în sus cu amândouă mâinile hainele lui erau lumină albastră și lumea din jur se făcuse neagră bătrânul Spiridon și-a scuturat pipa și nu știu nu știu încotro a luat-o tot scrumul "And it was the algae, right? It was that phosphorescent stuff that gets churned up in the wake of a big ship. And it was - it was - it was leading me home - Apollo 13"