Ratare cu mingi verzi

stăteam amândouă pe acoperișul casei și vorbeam, ne uitam la luminile lungi ale ferestrelor jgheaburile erau pline cu mingi verzi ea avea o fustiță cloș, ca mătasea și vântura o creangă de cais sau doar se prefăcea că ascultă șuierul acela ce poate să scuture eu îi spuneam mai multe parcă duceam pe umăr un sicriu mereu fără importanță și norii treceau ca niște șenile dedesubt roiau puneau o masă albă apoi i-am auzit mâncând până târziu am aruncat cu fluturi schilozi în toți ca și cum făceam o ikebana din flori tot mai scurte ne-am dat jos de-acolo nu copii, nu cuminți, nici măcar împreună și-aproape fără teamă din nou am ratat