Nu-mi amintesc nimic despre tata

știam unde e după lumina roșie avea o pipă de os c-un fel de lujeri și tutun se auzea un fel de white noise atunci aveam timp scoteam tot plușul din perne îl întindeam pe jos să fie moale cine știe striga în somn și-am văzut oameni mari căzând de pe scară se lăsa dus de copii făceau cărucioare de lemn le coborau huruind ca în mină eu fugeam să m-ascund între palmă și bara de lemn acolo era tata ținându-se bine mai întâi se ridica într-un cot apoi mi-era tată își târa piciorul de colo-colo câteodată voiam să-l îndes înapoi ca pe-un vierme ce sferă perfectă ar fi fost cu lumina ei roșie înăuntru în parc mă ținea de mână eram îmbrăcată subțire frigul se unduia undeva lângă fier îmi legam balonul acolo și-i ceream bricheta să mă joc cu ceva apoi mâncam struguri lui îi scăpau mereu exact ăia pe care-aș fi vrut să-i mănânc cel mai tare nu-mi amintesc nimic despre tata e ca și cum m-aș juca cu o flacără să văd până când pot ține mâna deasupra