Life support

în zilele reci ne încălzeam mâinile strângând sub haină animalul salvat mergeam pur și simplu să-i dăm drumul undeva mai aproape de locul în care știa el să moară la timpul potrivit când se încălzea afară aerul se dădea la o parte vedeam în sfârșit căsuța cea stranie cu mușchi pe-acoperiș și nuiele crescute oblic ca și cum ar fi fost țesută pe-o haină purtată mereu mereu purtată până ajungi în sfârșit într-un loc atât de fantastic încât te poate pur și simplu ține înăuntru (e-un mod de-a merge înainte uitându-te într-un singur punct până dispare știam un nebun își smucea patul de spital pentru că aerul era irespirabil îi spuneau ceva de maică-sa moartă atunci se-ntampla o minune uita să mai miște) înăuntru totul lucea nefiresc fiecare lucru avea o dantelă ceșcuțele, masa și ceainicul de-aramă șifonierul cu vitrina în mijloc păpușa de ghips scăpată de pe-un pod oarecare ai alergat după ea până ce nu s-a mai văzut în zilele reci ne uitam prea puțin animalul salvat o zbughea imediat fugea nebun pe deasupra zăpezii