Decalaje, mereu

mai bine-aș lua o pasăre în gheare i-aș da deodată drumul doar pata aceea doar atât citeam despre negroes eram un fel de pisici cu labe moi mă uitam într-o parte și-atunci a trecut mereu pe lângă mine femeia din cuibul ăsta transparent de aici am găsit-o într-o piață întârziase puțin sticlirile geamurilor și stâlpii de metal acolo unde erau odată o fântână și pomi și oamenii stăteau ca niște oglinjoare mici mereu aburite atunci mi-aș fi putut promite picioare mai bune și poate un cap mai frumos de arcaș în fântâna aceea intrasem cu picioarele goale odată știi cum e când piatra din jur se macină și-apoi se crapă se poate muri din iarbă se poate muri pierzând pur si simplu momentul și totuși sunt aici așa cum ai scutura o pară necoaptă doar sunetul semințelor înăuntru mă uit la ceva cu mult, mult mai departe și mult mai bătrân decât urma asta prea proaspătă oamenii și lucrurile se rostogolesc împreună parc-am fi nebuni de iubire atât de nebuni încât păstrăm toate urmele cand ceasul din piață mi-a topit rochia albă mi-am trecut batista prin aer, sudoarea era un praf auriu n-a fost nimic de care să mă prind și-atunci am trecut cum știam citeam despre negroes eram un fel de pisici cu labe moi ne uitam într-o parte și-atunci a trecut un tip cu-o oglindă enormă, era atât de mare încât deschisese brațele și cuprindea în ea toată strada