raluca sandor

blocul este mai mic după cum se vede umbra noastră mai înaltă iarba pe suprafețe lovite familiar de minge puțin desumflată ziua alunecă dintr-un colț al geamului în altul șterge sticla lin

aici sunt pachetele noastre de biscuiți aici termosul grija pentru detalii ceasul cu limbi aliniate stai lângă zid cu ochii închiși aștepți momentul optim soarele crește de jur

când s-a luat hotărârea și ai plecat vorba a circulat repede au venit cei din sud cu gesturi repezite au traversat orașul în cămășile lor ușoare cu miros de apă între timp ai noștri aici au

după ce ai plecat am fost pentru o vreme tatăl tatălui meu am stat cu fiul meu la masă și am fost ca vii am turnat vinul am răsturnat mămăliga am rupt ață și am tăiat înfățișarea ta s-a făcut

pe capota autobuzului cerul își trântește burta umflată de păsări pârâie și se crapă apoi răsăritul o rolă de leucoplast ni se lipește pe gură ne zbatem pe bancheta din spate mârâim

noaptea se îngustase moale ca o curea atârna lejer în jurul gâtului ne trăgea către stație lângă noi și alții își purtau mirosul caselor pe haine calde încă ne înghesuim la urcare autobuzul

înnoptăm în floreasca pe bach 5 în spatele magazinului păsările sunt pline de ploaie le înfășurăm în hârtii pe care am desenat cu pixul elicoptere albastre le dăm drumul de la

fetița doarme cu pumnii strânși pumnii fetiței au culoarea unei caise luminează sub pătură înot până acolo pe întuneric unde ajung se deschide o toamnă în care suntem toți și ne

visez tot felul și când în sfârșit adorm nu dorm sar cerbi din televizor pe întuneric se izbesc înnebuniți de pereți plutesc în cadă înfundă canalizarea umplu

degetul mare în sus țintesc cu arătătorul și mijlociul unul lângă altul țintesc către foarte sus deasupra păsările în cerc închid ochiul stâng paac paaac paaac și începe să

lucruri normale deocamdată deschid geamul atât îmi sprijin fruntea de afară un perete ud pe care cineva a desenat blocuri în mai multe culori cu oameni în mai multe culori tata are o

ca anul ăsta nu știu să fi fost cură de sus cu frunze de dimineața până seara și apoi iară noaptea tot ostenești și nu se mai termină și sângele din om mai cură se oprește dară apoi da

1. vezi acum iarna astea sunt bune pentru ceai adun măceșe în pumn sunt reci și netede ca niște ciocuri de pui deasupra cerul curge repede o apă care se varsă peste noi dintr-odată cu tot cu

10pm am pus varza în cuptor și am așteptat-o pe mama să mi se lipească de obraz pe întuneric s-a făcut dintr-odată cald ca într-un fular afară ceață peste câmp orașul decolorat agățat de

au spus să nu aștept morții nu se întorc niciodată acasă ei stau întinși învârt repede pământul pe tălpi cum vezi o minge colorată ușoară în botul unui delfin uneori îl aruncă până

la distanță lumina un cort de nuntă întins peste miriște de-o parte și de alta ne așezăm cu toții la masă trenurile veneau plecau nu se aude nimic nu se aude nimic aerul înalță pânza

luase ibricul de pe foc am strâns-o în brațe avea o vestă din lână prin butonieră o bucată de aer cu tot ce încape în aer bunicul în fața garajului într-un halat albastru rece ca orice

vezi e simplu aici între blocuri începe acasă vizuina iepurelui și apoi o mie de conducte către și dinspre o mie de vene pe pereții lor rulez filme în care frica dispare 1. aici au înfipt

pot știu că pot să intru în ziua asta încet cum intri într-o apă rece întâi un picior apoi celălalt sau mă scufund dintr-o dată ținându-mi respirația oricum tot trebuie să începi undeva cu

marți 10 grade dacă doar dacă aș avea nevoie de o umbrelă mi-am spus și dintr-o dată s-a desfăcut părul tău în lumină s-a rotit ca o eșarfă așa cum uneori în viteza trenului gara se umple de

vânt apoi dimineață ea așază cearșaful șa peste aer simplu sârma înaltă umbra de jucărie a unui tren foșnind pe iarbă se înalță pe vărfuri ridică brațele până Aproape De. între ele

ce dimineață banală ce Bine-e-ce-Bine că binele e absența răului ura urmează o poveste de cum mă trezesc orașul își lipește mutra de fereastră capetele de ied cu dinții rânjiți printre ghivece

fiecare zi îmi lărgește în piept o groapă comună unde coboară în șir uriașe animale de pluș purtând în brațe copii translucizi am coastele învelite în coli A4 cu desene în carioca mama tata