Poezie
Re-zi-sten-ță. Pace și cadență
o stare
2 min lectură·
Mediu
ce dimineață banală ce Bine-e-ce-Bine
că binele
e absența răului ura urmează o poveste
de cum mă trezesc orașul își lipește mutra de fereastră
capetele de ied cu dinții rânjiți printre ghivece cu mușcate
cântă ușa mamei descuieți
familiar și zglobiu
ba pe-a mă-tii
casa închisă
aici nimeni nu mai îmi aduce nimic
frunzele au crescut peste buze flori s-au încolăcit în coroane
strivind țâțele din lapte s-a umflat o dimineață nouă
indiferentă albă ca un psoriazis peste blocuri
mi-am înfipt drobul de sare între coaste așa că
îi e al NaibiiDeBine și lui
vrea să se întoarcă acasă aud cum
bate să iasă și
mi-e sete tot timpul the end
*
Septembrie roșu soarele ștampilat regulamentar
pe colțul de sus al geamului
degeaba râcâi cu unghia
flashback
- ce moale rujul tovarășei pe obraz -e clar o zi optimă
ca și ieri ni se spun povești
azi role/play sunt în formă
sunt o sală de festivități iluminată în mod natural cineva
mi-a împins neoane prin vene nu ascund nimic sunt
o radiografie în care s-au împachetat garoafe
aici copii se țin de mâini și cântă
*
poveste cu mine sar coarda când jos când sus
când mă fac mare o să fiu un vânător atent ca tata
o să am la mine un cuțit
pe locuri fiți gata
când jos văd cerul plin doldora o burtă de lup
stă să crape
când sus
voi face un salt și voi rămâne acolo
002.385
0