Poezie
o poezie
2 min lectură·
Mediu
fiecare zi îmi lărgește în piept o groapă comună
unde coboară în șir uriașe animale de pluș
purtând în brațe copii translucizi
am coastele învelite în coli A4 cu desene în carioca
mama tata fetița câinele pisica
în fața casei strâmbe
deasupra noastră
soarele ca din ață sub o linie violet
*
înainte de crăciun
se scoateau covoarele pe zăpadă
ne aruncam în ele pe o parte cu umărul înainte
cum forțezi o ușă
uneori
aproape treceam de partea cealaltă
stai cu fața în sus și gura căscată
aerul e rece și bun
stă rotund peste blocuri
o cască de cosmonaut în care dospește o pâine
din bărbați se ridică abur fierbinte de piper
scorțișoară
hai sănătate să trăim o mie de ani
stăm nemișcați ca niște morți victorioși
înveliți în steaguri groase albe
până în plămâni îți alunecă pe rând
animale mici și înțepătoare de gheață
zimbri girafe pinguini
imponderabil
mi-e dor mi-e dor de frații mei
din labrador
da urma să trăim o mie de ani
*
uneori ziua sare ca la baschet și aruncă în mine
un milion de aparate de radio urlând
despre lume
slam dunk mirabilis
copiii se trezesc plâng se ridică și umblă
coastele îmi foșnesc singure
când va fi timpul bunicul Pișta o să astupe groapa cu zăpadă
să nu mai cadă nimeni
023.642
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- raluca sandor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 220
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
raluca sandor. “o poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/raluca-sandor/poezie/13989938/o-poezieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RS
mă bucur că am primit feedback pozitiv de la dvs pe acest text.Vă mulțumesc. O să corectez unde ați indicat, nu observasem :).
0
Prima impresie e ca - ah, tentatia lui k- de mult n-am citit descrierea unei copilarii astfel "cosmizate" ( o cască de cosmonaut în care dospește o pâine) evitand neaosismele uzitate fara a pierde farmecul rememorarii.
Apoi, constientizarea; pleci de la constatrea -asumata- ca respectiva groapa persista si se extinde in continuare (fiecare zi îmi lărgește în piept o groapă comună/ unde coboară în șir uriașe animale de pluș) dar din care stii ce vestigii substantiale sa recuperezi pt a construi respectivul poem.
Si totusi, in final, te agati de o iluzie (cum sta bine oricarui copil :) "când va fi timpul bunicul Pișta o să astupe groapa cu zăpadă/ sa nu mai cada nimeni"
bunicul versus milioanele de aparate radio.