Poezie
continuare
1 min lectură·
Mediu
blocul este mai mic după cum se vede
umbra noastră mai înaltă iarba
pe suprafețe lovite familiar de minge
puțin desumflată ziua alunecă
dintr-un colț al geamului în altul șterge sticla
lin
brațul de pickup pe vinyl încă la fel ne rotim
ne rotim
și-că-dem
*
Maria alcătuiește și ea pentru lume nu
bradul în ghiveci lăsat în curte nu
primula de lângă fereastră nu cântece de leagăn
trenul de jucărie își înșiră vagoanele în urmă le numerotează în tăcere pe rând
uite
salata ursului merele de aur floarea omulețului Gopo hârca din ladă
copilul e atât de mic aproape nu
există
și foarte moale întinde până la capătul vieții ei
o lumină difuză
dai din mâini dintr-o parte în alta să ieși
până la urmă ce e
dincolo și care este numele lui
002291
0