Păreri de rău din altă lume

\"am încetat să mai cred
că norii pot ține oameni\"

eram la un pas
sa ajung insotit
de umbra din subterana
m-a oprit, insa, un strigat
ecoul tau
ca un vant in panzele albe

\"am ajuns să știu fără drum și aproape fără nicio urmare
duminică mai las câte-un buchet de flori și-atât

ce fată frumoasă am fost, cum umblam tremurând
stingând luminile pe holul cu molii
cineva ar fi pus o lumânare în geam, eu lăsam
o mână de zmeură și-atât

e-o iarbă pe care o iei pe haine și-o porți
sau faci niște geamuri înalte și-o barcă
mai ai ceva de făcut și norii se schimbă
se schimbă întruna\"

da
se schimba
se schimba intruna lumina
uneori, precum candela
alteori
ca steaua lui siri(i)on

de sub caciula sfantului spiridon
apas pe-un buton
si tac


\"doar pipăi oasele mici ale Lisei
cum aș căuta un loc
de atârnat căsuțe colorate

nimeni nu se uită în ce se frâng mâinile
sorțul miroase a fructe și-a fagure
nu știu de ce-mi pare rău
când eram mici prindeam păsări sub găleata cu smalț
zburau oricum pe lângă mână\"

aici
la farul albastru
doar norii mai amintesc de cei plecati
.......................................
n-am apucat sa-l invat magia cu pastravii

este foarte multa traire in aceasta poezie. foarte multe spatii poetice construite atent. o poezie proaspata (cum spune si florin), care este foarte pe gustul meu, ca sa ma exprim asa, mai neliterar.

Ioan-Mircea

De cate ori reusesc sa starnesc o reactie, aproape ca ma mir. Apoi ma bucur, evident. Multumesc.

Florin

M-am bucurat sa te revad la mine in pagina. Ma intrebam intr-o zi ce s-o fi intamplat cu Catalin Pavel, Sorin Ene si alti cativa din vremea cand publicam mai serios. Tu esti unul din \"vinovatii\" care m-au convins sa scriu acum un timp si ma bucur atunci cand cate-o poezie de-a mea mai ajunge la tine.

Stefan

Comentariile tale le citesc de obicei cu teama. Una pozitiva - stiu ca esti greu de multumit prin prisma propriilor standarde, asa ca inteleg. Cu atat mai mult m-am bucurat. :o)