zece bătăi şi pendula tăcu din strigare
continuând ticăitul ei monoton.
- castor nebun, obraznic şi nesimţitor,
cât mai ai de ronţăit la trunchiul copacului meu?
gândi în timp ce-şi dă pledul de
... atuncea, îţi propun, frumoasă doamnă,
la malul mării o-ntâlnire
de-o noapte numai,
să nu ştie nimeni.
nu într-o casă ori hotel,
restaurant sau pe-o terasă
ci, pur şi simplu, doar noi
gata, voi regula tăcuta lună,
e-o curviştină nicidecum virgină.
doar în chiloţi aştept noaptea să vină
şi spume-om face-n mare împreună...
dar de stârnesc o pectorală-angină
şi o merlesc? că
mi-a apărut un câine-n vis
în cotitura drumului bătătorit de urme
de om şi-a altora jivine
eram copil cu pantalonii scurţi
desculţ şi c-un maiou pe mine
mă rătăcisem nu ştiu cum de lume
el
peste tot
în bătătura ogrăzii
în oborul de păsări
pe toate cărările grădinii
minuscule muşuroaie de humus
şi era zi de april venită din noaptea cu lună
de-aiurea un gând
- respiră
Credem că ne suim pe clipe şi
Suntem nespus de bucuroşi, deşi
Ne prăbuşim spre moarte-n ele,
Dar zicem nonşalant: hei şi?...
*
N-ai cum să ştii cât eu tânjesc
După-ai tăi ochi
în forul intim sunt un tip timid
un mugur de gutui cu teamă să nu-ngheţe
ce zorilor le dă bineţe
sub clei cu tremurări de gând
e primăvară iar şi Doamne
cât aş mai vrea să mă deschid
la fel ca
iar am plutit în vis ca un yoghin îm transă
de data asta fără să mă mir
c-aveam pe mine doar capot de casă
şi că aveam mustaţa rasă
şi-o ţăcălie de emir
în largul meu cu linişti de
e ziua mondială a somnului şi-a numărului pi
şi tot într-o zi ca azi se năştea cândva un
prunc dolofan cu capul mare, Einstain. - hei
şi? zice netrezitul din mine, veştile astea
le-auzi an de an,
Hei, ca să vezi, e lucru mare, zici,
Din tot rahatul vieţii să faci bici,
Mai mult, să şi pocnească.
Voinţa sigur e firească,
Dar să te bărbereşti nevoie ai de brici,
Să cazi în nas nevoie e
băgată-n mă-sa-i pacea lumii
de prozeliţii lui Cain.
de curva hilizindu-se hain,
băgată-n mă-sa-i pacea lumii.
pe tron stau cocoţaţi nebunii
spurcând şi-mprăştiind venin...
de prozeliţii lui
băiatul şi nora pregătesc bagajele pentru plecare.
nepotul îl trage pe bunic de pantaloni: - hai!.
mai vrea să vadă puişorii de găină, bobocii de gâscă şi raţă,
ieduţa şi purceii. - da, gâzobel...
- plec, zice, azi e ultima zi
când mă vezi.
mohorâtă sunt, burniţez şi tu
mă priveşti ca un geam aburit.
cu ce ţi-am greşit?
că nu am purtat cămaşa cea albă?
poate anume am zis să n-o port
că
păpuşă din lut te-am făcut după chip şi asemănare cu mine
şi viaţa ţi-am suflat-o în nară, viu suflet să fii.
să nu fii singur, că ştiu cât de dureroasă-i singurătatea
lui unu, să-ţi ţină de urât,
îşi lasă tăcerile-n casă, năluci
să lenevească pe caloriferele calde.
pune masca pe gură c-afară e ger
şi promoroaca de pe mustaţă,
cei de pe stradă
să nu creadă că-s muci...
în frig şi
eu la lopeţi şi ea la cârmă,
doar greierii le cântă de pe mal
celor două tăceri sub lună.
pare că e din altă lume,
conturul ei e indecis.
poate suntem doar zămisliri de vis
pe lacul nopţii
... şi uite-aşa, treci prin orele timpului impotent,
secundele lui neputând să le prinzi.
retrospectiv le vezi frunze frănjuite de omizi şi
te întrebi de ce naiba n-ai dat şi tu măcar o dată
cu
au putrezit, iubito, merele în rai
rămase spânzurate-n crengi.
nu ştiu de mă auzi, de mă-nţelegi...
au putrezit, iubito, merele în rai.
timpul, bătu-l-ar, ne-a făcut betegi.
aş mai fi vrut, tu
Maricica şi Gheorghiţă rămân singuri acasă pentru trei zile.
Mama e plecată la Iaşi pentru nişte analize. Maricica e într-a opta iar eu într-a treia.
_ Maricică, mamă, ai grijă de băiet. Tătî
ninge lin şi tăcut
fără vânt
cu fulgi mărunţi
ziua se deschide
ca o gură de prunc
cu muguri de dinţi
căutând sânul luminii
o pace răcoroasă şi blândă
mi-alintă bustul gol
la fereastra
urc scările. obişnuitul drum spre casă.
azi gheata dreaptă are-un scârţ...
dar dacă e un scâncet sub picior de treaptă?
un gând ciudat: poate că-s bloc şi eu...
da, chiar aşa. urc şi îmi
sunt un poet cu har de numa-numa,
port rimele în cap ca bigudiuri,
mă simt, aşa, ca pe chişleag smântâna,
precum câştigătorul de pariuri.
ca un alai de popi în antiriuri
mi-s puse versurile-n
tabloul înfăţişează un El şi o Ea în patul conjugal.
atât de slabă e lumina cornului de lună încât nu
li se poate vârsta defini.
el cu faţa în sus, întins, cu palmele sub cap,
ea-n decubit pe-o
IP