Iş, dragu lu' tata,

păpuşă din lut te-am făcut după chip şi asemănare cu mine şi viaţa ţi-am suflat-o în nară, viu suflet să fii. să nu fii singur, că ştiu cât de dureroasă-i singurătatea lui unu, să-ţi ţină de urât, ţi-am făcut o păpuşă şi ţie. fără griji, cu de toate, în rai lângă mine-aţi crescut. mişcare e viaţa şi drum către moarte. asta încă n-o ştiţi şi-acum cu păr pubian la vedere, sub măr vă hârjoniţi, râzând fericiţi ca nişte nemuritori,dar, drag, o, biete suflet, habar n-ai ce mare belea te aşteaptă... inevitabilă-i muşcarea din măr. dragoste ai să-i spui stării de răscolitoare plăcere a cărnii şi adevăr adevărat îţi va zice gura, că dragoste e drag şi e drog ce dă dependenţă şi ostie e dătătoarea de varii dureri... cunoscând-o, e dat al firii ca fiii, ficele să-şi întoarcă faţa de la părinţi şi nemaiîncăpându-le raiul să păşească dincolo, unde vor cunoaşte truda şi necazurile vieţii. din carnea lor păpuşi să facă după chip şi asemănare să se bucure văzându-le râzând, fericiţi, să-i vadă cescând apoi plecând în vieţile lor. singuri, bătrâni să se împace cu gândul că moatrea e doar o părere, prin urmaşi nemurind... Iş, Işa, aveţi grijă de voi, nemuriţi-vă prin urmaşi să mă nemuriţi şi pe mine până la veacul din urmă când nu va mai fi gură de om numele meu să-l ştie, să-l spună...