la prima ninsoare

frumoaso cu gură de miere polifloră îţi mulţumesc că ţi-ai adus aminte de noi şi-ai venit să mă vezi acum când toamna-i pe ducă ce fac mai întâi ia loc aici pe genunchi ştrengăreşte să-ţi spun că te prinde bine haina ta de hermină şi da priveam copertina de vie cu viţele paralel întinse pe suportul de fier şi trăiam amintiri cu mine cu tine cu-ai mei vezi aceşti doi butuci sunt din grădină aduşi îngropaţi în pământ pe sub şură în vremea când erai un mister pentru mine şi bătătura ogrăzii era cu iarbă deoparte şi alta cu straturi de flori plivite de mama cu baticul leget de modă scheletul din fier l-am pus ajutându-l pe tata când abia de-mi mijise mustaţa şi tu cu mine umblam cu capul în nori doamne o veşnicie îmi pare de-atunci mama tata nevasta sunt duşi doar tu... ani şi ani primăvara am curăţat-o la ochi ferindu-mă să nu-i stric cuiburile de sticleţi piţigoi auşei vara la umbra ei mă lăsam furat de trilurile lor seara cu cântec de greieri cu orăcăitul brotăceilor verzi şi toamna în hărmălaia de grauri şi vrăbii cu ochii închişi mă simţeam în stal la un concert de operă inedit inefabil... acum priveam la corzile goale de frunze căzute portativ rămas fără note şi mă gândeam la verile în care alte note vor creşte din muguri şi la câte spectacole mai fi-voi prezent... te foieşti de te-ai plictisit poţi să pleci dar nu uita să-mi dai nu ca în tinereţe un sărut voluptos ci doar un pupic de bun rămas bătrânii se mulţumesc şi doar cu atât fiind mai subţiri la obraz...