înfrânare

briceag închis cu limba-n plăsele ţi-e gura, sub tâmplă berbeci, întrebările se bat cap în cap. anul ăsta îţi pare că pute a turbare în lume? dar cine, mă rog, eşti tu să-ţi dai cu părerea? frunză în codru eşti, picătură-n ocean un nimeni pierdut în furtună... prunc ţipând în braţe de mamă nebună, înghite în sec şi te lasă pradă minciunii zicându-ţi că cel puţin nu ai vătămat ci doar lama ta a închipat figurine cu care ai stat la sfat, ai băut, ai mâncat, pe tabla de sah a vieţii punându-le pe rând, vii prin cuvânt, să fie pioni, ture, nebuni, cai, regi şi regine în jocul pe viaţă şi moarte al iubirii, trădării, urii, şi al şarlatăniei... vezi, de mai bine de-o lună ceru-i închis şi, paradoxal te simţi bine.oare că n-ai mai văzut soarele ridicându-se în est din baia de sânge şi câzând în apus în greţoasa şi hâda trufie?...