legături

e ziua mondială a somnului şi-a numărului pi şi tot într-o zi ca azi se năştea cândva un prunc dolofan cu capul mare, Einstain. - hei şi? zice netrezitul din mine, veştile astea le-auzi an de an, nu sunt noutăţi de uau,uau, mai bine termină-ţi căscatul, întinde-te în pat ca o şopârlă şi lasă-mă să dorm măcar azi până după răsăritul de soare. casc de-mi trosnesc maxilarele şi simt cum îmi tremură de frică omuşorul să nu-mi sară din gât. mă-ntind dar atent să nu mă apuce cârceii. închid ochii. degeaba. în liniştea zorilor aud din vecini cântec de mierlă. prin dreptul ferestrei, în zbor, un guguştiuc îşi cheamă perechea. neuronii mijesc ochii şi-ncep bâjbâiala printre sinapse să nască viaţă de gând. le dau comandă de "pe loc repaus" dar nu răspund. bine, le zic, faceţi-vă de cap dar măcar găsiţi legătura dintre mine şi veşti. învioraţi încep bâzâitul în iureş de internet ca la inteligenţa artificială: numele tău, prescurtat ca la americani, că tot te lauzi că eşti tovarăşi de arme cu ei, e P.I. pi are valoarea de trei şi-un şir nesfârşit de zecimale. în tine e Trinitatea Divină iar după virgulă e şirul nesfârşit de gânduri bune şi rele ce-ţi bântuie starea de veghe, câ-n somn nu mai ştii nimica de tine... apropo de somn, faci parte dintr-un popor a cărui imn îţi spune în fiecare zi să te trezeşti. ia spune-mi, a avut până acum vreun efect, sau l-ai perceput ca un cântec de leagăn, nu te doare nici în trei şi paişpe şi dormi, şi dormi în somn de piatră precum dinozaurii din Ţara Haţegului... cu Einstain legătura e simplă. de când ai aflat de el te bântuie obsesiv întrebarea de ce în celebra-i formulă viteza luminii e doar la pătrat când tu, cu psihotronul tău poţi da ocol universului întreg într-o fărâmă de clipă? a, sigur, de fiecare dată gândul, cu limba scoasă, căzând în genunchi ţi-a zis că spui o gogomănie, că universul e un etern infinit. şi ce-i faci? îl iei de coadă şi dai cu el de pământ zicănd că tocmai faptul că e infinit, ceea ce ştim despre el şi cu fală definindu-l astfel, nu e decât un cerc minuscul, un punct, parte a mai multor universuri. punct în care, după un plan sau nu,tu te-ai născut, trăieşti şi vei muri , orbecăind printre întrbări cu răspunsuri incerte sau rămase mereu fără răspuns. eşti mulţumit? pe naiba. doar strictele necesităţi fiziologice,treze, te-aduc cu gândul pe pământ aşa că dă-te din pat şi du-te la budă că te aşteaptă încă o zi, luată de-ntrgului vieţii, de zădarnică trudă... şi ia aminte: "trezeşte-te, e timpul să dormi", "cu ochii larg închişi" să-ţi vezi, că tot e primăvară, ca de fiecare dată, cum îţi înfloreşte prostia...