un truc

Plecând de la rutina zilnică, am crezut că o veţi lua pe urmele lui Nichita, cu strivitul sărutului, dar, continuarea m-a suprins plăcut. Comparaţia drumului existenţial cu urcatul scării este fermecătoare. Personificarea este savuroasă şi nu lipseşte nici ludicul sorescian, atât în conţinut, dar mai ales, la pilula finală. Redescoperirea iubirii, a acelei mansarde cu fluturi, îi ciuda rutinei, a îmbătrânirii şi a tuturor obstacolelor, este mesajul înălţător al acestui poem. Fluturii din stomac s-au urcat la cap şi iată rezultatul! O beţie frumoasă de poem!

mă întorceam de la o şuetă cu e simpatie de demult
la o cafea botezată de-ajuns cu coniac încât
conversaţia să ia turnura unui joc presărat
cu vorbe în doi peri, aluzii indecente ce trezesc iluzii...
transferul de fluturi credeam că trece neobservat
şi mă aşteptam de la cititori doar cu astfel de gânduri:
săracul, dacă s-a văzut ca bloc urcând pe scări,
atunci când în patru labe va căuta să scoată nucile
şi alte mici obiecte băgate de pisici sub pat
şi mâţa-i va sări în spate, e-nstare să se creadă cal
gonind cu ea prin tot apartamentul.
păcat s-a ramolit de tot badea Ioan...
şi cum să nu fiu surprins când dibuit de ochiul ager
am primit confirmarea că încă sunt normal şi pe deasupra lăudat,
auzi, "o beţie frumoasă de poem". mai mai să fug la ea cu el
poate o dau pe spate...

mulţumesc, mulţumesc Domnule Caragea pentru atenţie şi vorbă bună. Ioan.

ai reuşit să surprinzi atât de frumos un moment atât de banal, dar care, iată, devine profund atunci când poetul intervine!

mi-a plăcut!