IPIoan Postolache-Doljești
Verificat@ioan-postolache-doljesti
Roman
„cuvântul scris - veșnicia sufletului”
trăiesc e oul întreg nu-l sparg să iasă puiul
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
mergi fuga fuguţa la poezia mea "din însemnările unui ameţit"
şi vezi comentariul pentru tine care ar fi trebuit a fi aici...
cu pritenie ameţitul Ioan...
şi vezi comentariul pentru tine care ar fi trebuit a fi aici...
cu pritenie ameţitul Ioan...
Pe textul:
„a zbura" de Ștefan Petrea
De îmbunătățit0 suflu
Contextar fi mare păcat să nu iei în calcul avertismentul dat.
eu nu te judec. e alegerea ta dar, ca bun prieten,
îţi trimit un fragment dintr-o poezie chineză care sună cam aşa:
"dacă aş fi scriitor
nu mi-aş dori dacât ca operele mele
să nu stârnească-n lume nici un sunet,
să nu se atingă criticii de ele
şi ochii indiferenţi să nu le ştie.
să nu le vadă lumea,
să nu le-asulte nimeni
şi nici să le recite cineva.
doar eu, eu singură,
de tristă sau de bucurie
să le aştern în scris în voie
şi-atunci când gându-mi obosit
se-opreşte pe hârtie
să vărs o lacrimă de fericire."
citeşte şi ia aminte.sunt sigur că vei realiza unde-i
greşeala ta şi care e calea ieşirii din impas.
cu prietenie, Ioan.
eu nu te judec. e alegerea ta dar, ca bun prieten,
îţi trimit un fragment dintr-o poezie chineză care sună cam aşa:
"dacă aş fi scriitor
nu mi-aş dori dacât ca operele mele
să nu stârnească-n lume nici un sunet,
să nu se atingă criticii de ele
şi ochii indiferenţi să nu le ştie.
să nu le vadă lumea,
să nu le-asulte nimeni
şi nici să le recite cineva.
doar eu, eu singură,
de tristă sau de bucurie
să le aştern în scris în voie
şi-atunci când gându-mi obosit
se-opreşte pe hârtie
să vărs o lacrimă de fericire."
citeşte şi ia aminte.sunt sigur că vei realiza unde-i
greşeala ta şi care e calea ieşirii din impas.
cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„din însemnările unui... ameţit" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextcu iertăciuni pentru întârziere, vă mulţumesc de popas,
îngăduinţă şi atenţionare.
cu toată stima, Ioan.
îngăduinţă şi atenţionare.
cu toată stima, Ioan.
Pe textul:
„cerându-i trandafirului iertare" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextam postat-o şi mi-am căutat de-ale mele.
mă aşteptam la cel mult una, două reacţii verbale
contondente din partea unor ofensaţi poeţi
că pun la îndoială sănătatea mintală a breslei...
vin de la ţară. surpriză! o găsesc bucuroasă de atenţia dumneavoastră.
laudativ gâdilată-n orgoliu se fuduleşte,
nevoie mare, cu cercelul de stea la ureche.
mie nu-mi rămâne decât să mă plec cu respect
mulţumindu-vă pentru atenţie şi vă zic cu drag,doamnă Otilia,
sărut mâna. Ioan.
Răzvane,
te-ai camuflat în adâncă tăcere
de la începutul războiului.
mă bucur că ai revenit.
semn să fie oare că se termină?
cu prietenie, Ioan.
mă aşteptam la cel mult una, două reacţii verbale
contondente din partea unor ofensaţi poeţi
că pun la îndoială sănătatea mintală a breslei...
vin de la ţară. surpriză! o găsesc bucuroasă de atenţia dumneavoastră.
laudativ gâdilată-n orgoliu se fuduleşte,
nevoie mare, cu cercelul de stea la ureche.
mie nu-mi rămâne decât să mă plec cu respect
mulţumindu-vă pentru atenţie şi vă zic cu drag,doamnă Otilia,
sărut mâna. Ioan.
Răzvane,
te-ai camuflat în adâncă tăcere
de la începutul războiului.
mă bucur că ai revenit.
semn să fie oare că se termină?
cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„pe marea de hârtie" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextnu daomnă cum am scris ca un orbete...
Pe textul:
„pipăind cuvintele cu degete de orb" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextpentru atenţie şi atenţionare.
am corectat şi da, abia acum realizez
că titlul îşi merită locul.
sărut mâna, Ioan.
am corectat şi da, abia acum realizez
că titlul îşi merită locul.
sărut mâna, Ioan.
Pe textul:
„pipăind cuvintele cu degete de orb" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextvă mulţumesc pentru atenţia acordată.
sărut mâna. Ioan.
sărut mâna. Ioan.
Pe textul:
„găteje de foc" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextla a gândi în cuvintele limbii tale născocind cuvinte fără sens,
nu e deloc uşor şi mai ales când vrei să transmiţi o stare,
o atitudine,etc...
scrisă şi publicată de "ziua copilului" pare aparent o joacă.
totuşi mie-mi ridică nişte semne de-ntrebare...
recitesc şi mă întreb de ce nu-s folosite perlele stâlcite,
peltice, specifice începutului comunicării pruncilor?
se vede clar efortul, dar scopul care e?
cred că e vorba de un test al autoarei pentru a vedea
reacţia confraţilor... şi s-a văzut în comentarii...
am încercat şi eu aici aşa ceva cu "Şuguială" pe 08.06. 2008,
un fel de strigăt criptat sătul de "Atelier", loc de ratat,
dar fără de ecou...
felicitări! Ioan.
nu e deloc uşor şi mai ales când vrei să transmiţi o stare,
o atitudine,etc...
scrisă şi publicată de "ziua copilului" pare aparent o joacă.
totuşi mie-mi ridică nişte semne de-ntrebare...
recitesc şi mă întreb de ce nu-s folosite perlele stâlcite,
peltice, specifice începutului comunicării pruncilor?
se vede clar efortul, dar scopul care e?
cred că e vorba de un test al autoarei pentru a vedea
reacţia confraţilor... şi s-a văzut în comentarii...
am încercat şi eu aici aşa ceva cu "Şuguială" pe 08.06. 2008,
un fel de strigăt criptat sătul de "Atelier", loc de ratat,
dar fără de ecou...
felicitări! Ioan.
Pe textul:
„bornatilă" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextALGELE care se înmulţesc prin divizare
nu mor...
nu mor...
Pe textul:
„Ghicitoare 760" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextdin butoi sau în tău
PLOZI DE ŢÂNŢARI
fac mare tămbălău
subacustic...
zis-a Ioan.
PLOZI DE ŢÂNŢARI
fac mare tămbălău
subacustic...
zis-a Ioan.
Pe textul:
„Ghicitoare 761" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextca să se termine meciul,
beau BACTERIIle berii,
râgâi scurt, zic: PARAMECIUL...
beau BACTERIIle berii,
râgâi scurt, zic: PARAMECIUL...
Pe textul:
„Ghicitoare 760" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextîmi văd AMINTIRILE, bătrâne cât mine,
revenind cu frumuseţea lor de cândva
şi plecând la fel în trecut,
neputincioase opririi de timp...
am zis. la prima strigare... Ioan.
revenind cu frumuseţea lor de cândva
şi plecând la fel în trecut,
neputincioase opririi de timp...
am zis. la prima strigare... Ioan.
Pe textul:
„Ghicitoare 760" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextgata, voi regula tăcuta lună,
e curvă pân-la urmă, nu-i virgină.
doar în chiloţi aştept noaptea să vină
şi spume-om face-n mare împreună...
dar de stârnesc o pectoral-angină
şi o merlesc? că moartea nu-i minciună
mai bine-i muză şi o las să spună
prostii în vers pe foaie pân-la urmă...
se hilizeşte cerul tot în mare,
nici urmă-n zodii despre a mea stea,
vise tălâmbe şi-amintiri amare...
unde e Dumnezeu un brânci să-mi dea
să sparg oglinzile să simt cât doare
realizând că-s doar un fulg de nea?
e curvă pân-la urmă, nu-i virgină.
doar în chiloţi aştept noaptea să vină
şi spume-om face-n mare împreună...
dar de stârnesc o pectoral-angină
şi o merlesc? că moartea nu-i minciună
mai bine-i muză şi o las să spună
prostii în vers pe foaie pân-la urmă...
se hilizeşte cerul tot în mare,
nici urmă-n zodii despre a mea stea,
vise tălâmbe şi-amintiri amare...
unde e Dumnezeu un brânci să-mi dea
să sparg oglinzile să simt cât doare
realizând că-s doar un fulg de nea?
Pe textul:
„Prin valuri eu iubesc tăcuta lună" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextşi eu o SICA,
dar ... să tai la popuşoi...
dar ... să tai la popuşoi...
Pe textul:
„Ghicitoare 756" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextşi râmele îşi meritau o vorbă bună...
sunt, după spusele din Sfânta Carte,
după chip şi asemănare cu Dumnezeu dar,
eu nu-l văd ca uriaş în cer privindu-mă
cum fac şi eu privind o gâză,
pentru că-mi umblă întrebarea-n gând:
unde şi cum stătea când, la-nceput
făcut-a cerurile şi acest pământ,
că universu-i infinit?
nu sunt ateu şi ca tot omul,
uimit şi fericit de şansa de a fi,
ros te-ntrebări de felul:
de ce şi care-i raţiunea existenţei mele,
firesc e să mă înspăimânte altă întrebare:
ce-o fi în dincolo de moarte?
şi zic că Dumnezeu e pretutindeni şi-n toate
ce sunt în Divina-I Lucrare, cum în mine şi-n râme.
vreau să cred că a fost să fiu om lăsat, să-L
caut, să-L descopăr şi laudă Lui să-i aduc...
cum ele,râmele, nu se regăsesc mai jos de fund de mormânt,
m-am agăţat cu speranţa în ele...
pentru răbdarea şi atenţia acordate ziselor mele,
vă mulţumesc. cu stimă,Ioan.
sunt, după spusele din Sfânta Carte,
după chip şi asemănare cu Dumnezeu dar,
eu nu-l văd ca uriaş în cer privindu-mă
cum fac şi eu privind o gâză,
pentru că-mi umblă întrebarea-n gând:
unde şi cum stătea când, la-nceput
făcut-a cerurile şi acest pământ,
că universu-i infinit?
nu sunt ateu şi ca tot omul,
uimit şi fericit de şansa de a fi,
ros te-ntrebări de felul:
de ce şi care-i raţiunea existenţei mele,
firesc e să mă înspăimânte altă întrebare:
ce-o fi în dincolo de moarte?
şi zic că Dumnezeu e pretutindeni şi-n toate
ce sunt în Divina-I Lucrare, cum în mine şi-n râme.
vreau să cred că a fost să fiu om lăsat, să-L
caut, să-L descopăr şi laudă Lui să-i aduc...
cum ele,râmele, nu se regăsesc mai jos de fund de mormânt,
m-am agăţat cu speranţa în ele...
pentru răbdarea şi atenţia acordate ziselor mele,
vă mulţumesc. cu stimă,Ioan.
Pe textul:
„annelide" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextregăsindu-te în poveste
şi bucurându-te de moment,
mi-ai confirmat că statuând
în cuvinte trăirea,
nu a fost un demers în deşert...
mulţumesc. Ioan.
d-nă Amanda,
numai un suflet de mamă, de părinte,
de bunic iubitor, poate rezona atât de
adânc la o atât de aparentă banală trăire,
de spunerea stâlcită de prunc a unui cuvânt.
da, e un tablou mişcător, un video clip
care s-a vrut de la sine...
vă mulţumesc,sărut mâna şi vă promit
că, pe lângă "Tatăl nostru", mă voi ruga
Dumnezeului Cuvânt, ca un hututui ce sunt,
să mă ierte că şi în postul cel mare,
din trupul Său, poate de poftă, mă mai
înfrupt cu câte-o vocoală, consoană,
din când în când... Ioan.
D-l Adrian,
măcel a fost ca în vie la tăiatul de corzi.
mai mult nu s-ar fi putut,
fără măcar un ochi de unde rod?...
mulţumesc de trecere şi vorbă bună.
cu stimă,Ioan.
şi bucurându-te de moment,
mi-ai confirmat că statuând
în cuvinte trăirea,
nu a fost un demers în deşert...
mulţumesc. Ioan.
d-nă Amanda,
numai un suflet de mamă, de părinte,
de bunic iubitor, poate rezona atât de
adânc la o atât de aparentă banală trăire,
de spunerea stâlcită de prunc a unui cuvânt.
da, e un tablou mişcător, un video clip
care s-a vrut de la sine...
vă mulţumesc,sărut mâna şi vă promit
că, pe lângă "Tatăl nostru", mă voi ruga
Dumnezeului Cuvânt, ca un hututui ce sunt,
să mă ierte că şi în postul cel mare,
din trupul Său, poate de poftă, mă mai
înfrupt cu câte-o vocoală, consoană,
din când în când... Ioan.
D-l Adrian,
măcel a fost ca în vie la tăiatul de corzi.
mai mult nu s-ar fi putut,
fără măcar un ochi de unde rod?...
mulţumesc de trecere şi vorbă bună.
cu stimă,Ioan.
Pe textul:
„floare de troscot" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextam scos-o şi ,da, e mai bine.
la fiecare pas făcut ne împiedicăm de mari
frumuseţi numai că avem atâta rugină
şi zgură pe suflet şi-albeaţă pe ochi
de nu le mai putem vedea...
mulţumesc de popas şi de vorbele bune.
sărut mâna. Ioan.
la fiecare pas făcut ne împiedicăm de mari
frumuseţi numai că avem atâta rugină
şi zgură pe suflet şi-albeaţă pe ochi
de nu le mai putem vedea...
mulţumesc de popas şi de vorbele bune.
sărut mâna. Ioan.
Pe textul:
„plimbarea de frumuseţe" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextsigur că da. a spus-o şi ea.
o reverenţă? doamnă, să nu spuneţi că a fost
ca a mea, că îmi bag unghile-n gât ca am ratat momentul!
scuze, glumesc.
vă mulţumesc de atenţie şi vă mai aştept.
sărut mâna. Ioan.
o reverenţă? doamnă, să nu spuneţi că a fost
ca a mea, că îmi bag unghile-n gât ca am ratat momentul!
scuze, glumesc.
vă mulţumesc de atenţie şi vă mai aştept.
sărut mâna. Ioan.
Pe textul:
„despărţire" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextiar n-am nici acum măcar o codiţă de scuză,
pe de altă parte aş putea găsi una:
dăună zi, după vreo 20 de ani, dau nas în nas
c-o veche simpatie. mirări, pupici, bla,bla,bla.
la un moment dat nu se mai poate abţine şi mă ia
la refec:- ce-i cu tine,Ioane, te-ai ramolit, ce naiba,
aveai mereu obrazul frumos bărberit şi-acuma...
cum nu prea mă uit atent în oglindă îmi dau repede seamă
că or mai fi rămas nişte petece... râd. - fata mea, zic,
trăim în democraţie? contează doar votul majoritar?
dacă da, atunci priveşte-mi obazul din această perspectivă...
şi ,hai, mai dă-i un pupic...
şi să nu mai vorbim ce "minunăţii" sunt în telefoane...
pe de altă parte aş putea găsi una:
dăună zi, după vreo 20 de ani, dau nas în nas
c-o veche simpatie. mirări, pupici, bla,bla,bla.
la un moment dat nu se mai poate abţine şi mă ia
la refec:- ce-i cu tine,Ioane, te-ai ramolit, ce naiba,
aveai mereu obrazul frumos bărberit şi-acuma...
cum nu prea mă uit atent în oglindă îmi dau repede seamă
că or mai fi rămas nişte petece... râd. - fata mea, zic,
trăim în democraţie? contează doar votul majoritar?
dacă da, atunci priveşte-mi obazul din această perspectivă...
şi ,hai, mai dă-i un pupic...
şi să nu mai vorbim ce "minunăţii" sunt în telefoane...
Pe textul:
„cea de a doua aflare a capului..." de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Context