pipăind cuvintele cu degete de orb

şovăielnic crescând din cadavrul verii toride până la urmă a venit atinse de vreme şi bruma subţire frunzele salciei noastre cad luate de recele vânt dincolo de zare spre nord cu gândul la tine vin să-ţi spun că-nghesuitului meu jur îi voi da tain de cuvinte încleştate-n voite tăceri maxilarele dor gura-i briceag cu limba-n plăsele ciulesc urechile spre înapoi oare am fost fără să ştiu ventrilog cu buzele-ncremenite-n surâs prefăcut strecurând printre dinţi doar vorbe în gol voi deschide briceagul dacă-i rugină pe limbă cum mi se spune voi încerca şlefuirea şi cu el ascuţit am să tai binişor piedica de funie ce a ţinut capul plecat la picior al bătrânului cal mângâindu-l pe gât îi voi cere iertare şi bătându-l pe crupă uşor îi voi spune - dacă mai poţi zboară eşti liber...