pe marea de hârtie

poetul măi copile e un matelot văzut de unii cam nebun dar nu de tot ci doar scrântit atât cât foaia să o vadă mare cu luna călărind spinări de val şi stelele din cer răsfrânt pupându-se cu cele din adânc iar el pirat un hoţ versat furându-i timpului trecut puterea de a trece în uitare făcând prezentul din siaj o amintire viitoare pe marea din gând e navă şi marinar la timonă deseori pasager clandestin care atent să nu dea de bănuit pe punte ferit mimează dezlegări de sudoku să pară plictisit de drumul lung până la insula lui de corali la o vârstă ades viaţa îi pare un banal caiet cu fugitive însemnări pe care nu prea îl mai frecventează cu pixul şi care se lasă doar răsfoit cu mâinile nostalgic uşor tremurând...