bradul
Când primăria mi-a spus c-o să vină să taie bradul pe care tu, tată, l-ai sădit la nașterea mea m-a cutremurat gândul. Băieților cu frânghii și drujbe le-am spus că e o glumă proastă dar mai apoi...
vis
Și se făcea... și eu eram uimit... București, sala mare a palatului. O coadă imensă de oameni de toate vârstele, flancată de jandarmi. Primisem un imeil lapidar: "veniți pe 26 oct. la sala
în ziua aceea soarele va fi violet
Aplica de colț pâlpâie înspre zero, imaginile de pe ecran se reduc la o linie neagră tremurândă și televizorul se stinge. Cădere de tensiune îmi zic și mi-i lene să-njur. Mâțele sar de pe picioarele
sărut mâna
2008, sfârșit de octombrie. Era într-o joi. Până c-o săptămână în urmă fusese o toamnă blândă. Trandafirii agățători râdeau încă-n boboci și în flori, iar frunzele de gutui, de măr, de zarzăr și prun
hala
Cum trecuse de doișpe și patul era tot neprimitor iar cheful de a butona televizorul sau a naviga pe internet era zero, își zise că singurul lucru bun ar fi să vadă ce și cum e cu Atlanticul
imagini celești cu codițe de purcei vietnamezi
Te-ai trezit iar cu noaptea în cap și umbli bezmetic prin casă. Cum? 13 grade? Te mănâncă buricul degetului, dar gândul la raportul dintre pungă și prezumtiva factură,îi taie pofta de sărut cu
cicloida
Aiureală și râd cu râsul plin parcă de bube. Ambiantul mai suprarealist ca pictura lui Dali. Lumea e ca-n real,(la naiba, îmi zic, cât real mai e în lumea asta somnambulă?) un furnicar pălăvrăgind de
vizită la numărul nouă
Îmi spunea deunăzi, când l-am vizitat, un tip doxat în inginerie genetică, dar cu internări repetate la numărul nouă,că știe secretul cum să facă un inorog, însămânțând o iapă, zice el, artificial cu
final
Mai rouă ca roua sufletul tău și eu nu știam... Douăzecișinouă a lunii a șaptea ora patru din zori. Senin chipul tău părea de copil adormit cu mânuța sub obrazul întors. Cum te ajutasem c-o
zorii burlacului
De-o vreme i se pare patul cu ghionturi și garsoniera mai mare, încheieturile cam scârțâie și-i cam face probleme prostata. Hai, hopa sus, Gheorghe, nu te lăsa ramolit, gândește cu voce tare la
parmenul auriu
Ulița ei se deschide-n șosea ca un Y. Cineva, cândva, în unghiul răsfrânt a sădit un parmen auriu. Singur și neîngrădit poate de-aceea era respectat de copii.Ne urcam în el și-l scuturam să-i
la un șnaps cu poetul
...terminaseră treaba, sarmalele bolboroseau molcom în cuptor, îmbujorate pulpele de pui se răsfățau, în tăvi, marinate,în așteptarea dimineții prăjirii. Borșul cu perișoare pe plită fierbea
biletul
Recunoaște c-am fost o vreme doi ochi sub aceeași frunte a vieții, și-atât. În mine tu ai văzut cerul cu toate minunile lui și-am fost măgulită. În verde-căpruiului tău vedeam ierburile
stigăt în noapte
Cu fața în pernă îndesată adânc strigă, din toate puterile ei,cu ecou, să-i fie auzit zbuciumul până la margini de gând. Ghemuită în pat, genunchi pe genunchi, își vedea viața ca pe un copac
venirile
Jucau ascunsa. Se lăsa prins, doar la mijă fiind, avea sorți să o prindă. Străină de grup, în zi de primăvară timpurie, cu privire mirată, subțirică, prâsnel, cu două moațe bălăi, desculță și cu
la modă era fulgarinul
veneam acasă, te întorceai la bunici. într-o altă viață ai fost, cred, un câmp înierbat pe care-am călcat în neștire și-a trebuit în viața de-acum să-mi regăsesc urma. cum altfel să-mi explic de
roiul
din cărți aveam oarece cunoștințe despre lumea deltei imaginar fascinat de miracolul bănuit al vieții din acest habitat la limita dintre pământ și apă hoinăream cu undița și minciogul pe umăr pe
orizontul de la zăngănele
deschid balconu. binefăcător aerul rece îmi răcorește ochii și fața pătrunde-n plămâni și parcă mă spală pe dinăuntru. nu ninge nu-i vânt salcia doarme sub promoroacă visând la mâțâșori și zarvă
legitimația
hotărât lucru ceva nu-i în ordine de ce ochii nu vor să mai doarmă? ca-ntr-un prurit simțea mâncărimi în tot corpul. nu era de vina mâncarea de la cină și nici de la somn. trei ore și jumătate fusese
ochiul
de ieri simțise-n el un fel de jenă acum îl sâcâia c-o mâncărime îndoi opozabilu cu montu-l frecă conjunctivită se-ntrebă se duce la oglindă ca hăt demult în tinetețe când îi sărea un șpan un fir de
acvariul
ciudate sunt căile tale inimă se trezi vorbind singur în boxa de la subsol cu ochii la acvariul cu fundul crăpat răstrurnat în uitarea unui colț prăfuit și-ți admir zvâcnirile-ți ample de-o viață
strigoiul
apă cu gura de la trei fântâni să aduci și să faci turtiță și mută în spuză s-o coci te duci și o dai porcului numeri grohurile din clămpăneala lui și-ai să știi câte zile sau luni mai ai până te
întâi beregata pentru nașterea domnului
tu pleacă de-aici că nu moare mă alunga tata eram aproape bolnav tremuram ca de friguri când liniștea era sfâșiată dureros de țipătul porcului până la cer mi se părea că striga ajutor dar nimeni
stofă de politician
vă las aici, pentru că nu am la dispoziție o adresă de email. ceilalți finaliști au primit și pe email datele pentru continuarea concursului. sunt afișate și la comentarii/concurs. vă rog să
