Sari la conținutul principal
Poezie.ro

bradul

Când primăria mi-a spus c-o să vină să taie bradul pe care tu, tată, l-ai sădit la nașterea mea m-a cutremurat gândul. Băieților cu frânghii și drujbe le-am spus că e o glumă proastă dar mai apoi...

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

vis

Și se făcea... și eu eram uimit... București, sala mare a palatului. O coadă imensă de oameni de toate vârstele, flancată de jandarmi. Primisem un imeil lapidar: "veniți pe 26 oct. la sala

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

în ziua aceea soarele va fi violet

Aplica de colț pâlpâie înspre zero, imaginile de pe ecran se reduc la o linie neagră tremurândă și televizorul se stinge. Cădere de tensiune îmi zic și mi-i lene să-njur. Mâțele sar de pe picioarele

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

sărut mâna

2008, sfârșit de octombrie. Era într-o joi. Până c-o săptămână în urmă fusese o toamnă blândă. Trandafirii agățători râdeau încă-n boboci și în flori, iar frunzele de gutui, de măr, de zarzăr și prun

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
2

hala

Cum trecuse de doișpe și patul era tot neprimitor iar cheful de a butona televizorul sau a naviga pe internet era zero, își zise că singurul lucru bun ar fi să vadă ce și cum e cu Atlanticul

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
2

imagini celești cu codițe de purcei vietnamezi

Te-ai trezit iar cu noaptea în cap și umbli bezmetic prin casă. Cum? 13 grade? Te mănâncă buricul degetului, dar gândul la raportul dintre pungă și prezumtiva factură,îi taie pofta de sărut cu

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
1

cicloida

Aiureală și râd cu râsul plin parcă de bube. Ambiantul mai suprarealist ca pictura lui Dali. Lumea e ca-n real,(la naiba, îmi zic, cât real mai e în lumea asta somnambulă?) un furnicar pălăvrăgind de

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

vizită la numărul nouă

Îmi spunea deunăzi, când l-am vizitat, un tip doxat în inginerie genetică, dar cu internări repetate la numărul nouă,că știe secretul cum să facă un inorog, însămânțând o iapă, zice el, artificial cu

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

final

Mai rouă ca roua sufletul tău și eu nu știam... Douăzecișinouă a lunii a șaptea ora patru din zori. Senin chipul tău părea de copil adormit cu mânuța sub obrazul întors. Cum te ajutasem c-o

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
4

zorii burlacului

De-o vreme i se pare patul cu ghionturi și garsoniera mai mare, încheieturile cam scârțâie și-i cam face probleme prostata. Hai, hopa sus, Gheorghe, nu te lăsa ramolit, gândește cu voce tare la

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
2

parmenul auriu

Ulița ei se deschide-n șosea ca un Y. Cineva, cândva, în unghiul răsfrânt a sădit un parmen auriu. Singur și neîngrădit poate de-aceea era respectat de copii.Ne urcam în el și-l scuturam să-i

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

la un șnaps cu poetul

...terminaseră treaba, sarmalele bolboroseau molcom în cuptor, îmbujorate pulpele de pui se răsfățau, în tăvi, marinate,în așteptarea dimineții prăjirii. Borșul cu perișoare pe plită fierbea

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

biletul

Recunoaște c-am fost o vreme doi ochi sub aceeași frunte a vieții, și-atât. În mine tu ai văzut cerul cu toate minunile lui și-am fost măgulită. În verde-căpruiului tău vedeam ierburile

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

stigăt în noapte

Cu fața în pernă îndesată adânc strigă, din toate puterile ei,cu ecou, să-i fie auzit zbuciumul până la margini de gând. Ghemuită în pat, genunchi pe genunchi, își vedea viața ca pe un copac

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
4

venirile

Jucau ascunsa. Se lăsa prins, doar la mijă fiind, avea sorți să o prindă. Străină de grup, în zi de primăvară timpurie, cu privire mirată, subțirică, prâsnel, cu două moațe bălăi, desculță și cu

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
1

la modă era fulgarinul

veneam acasă, te întorceai la bunici. într-o altă viață ai fost, cred, un câmp înierbat pe care-am călcat în neștire și-a trebuit în viața de-acum să-mi regăsesc urma. cum altfel să-mi explic de

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
3

roiul

din cărți aveam oarece cunoștințe despre lumea deltei imaginar fascinat de miracolul bănuit al vieții din acest habitat la limita dintre pământ și apă hoinăream cu undița și minciogul pe umăr pe

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

orizontul de la zăngănele

deschid balconu. binefăcător aerul rece îmi răcorește ochii și fața pătrunde-n plămâni și parcă mă spală pe dinăuntru. nu ninge nu-i vânt salcia doarme sub promoroacă visând la mâțâșori și zarvă

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

legitimația

hotărât lucru ceva nu-i în ordine de ce ochii nu vor să mai doarmă? ca-ntr-un prurit simțea mâncărimi în tot corpul. nu era de vina mâncarea de la cină și nici de la somn. trei ore și jumătate fusese

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

ochiul

de ieri simțise-n el un fel de jenă acum îl sâcâia c-o mâncărime îndoi opozabilu cu montu-l frecă conjunctivită se-ntrebă se duce la oglindă ca hăt demult în tinetețe când îi sărea un șpan un fir de

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

acvariul

ciudate sunt căile tale inimă se trezi vorbind singur în boxa de la subsol cu ochii la acvariul cu fundul crăpat răstrurnat în uitarea unui colț prăfuit și-ți admir zvâcnirile-ți ample de-o viață

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

strigoiul

apă cu gura de la trei fântâni să aduci și să faci turtiță și mută în spuză s-o coci te duci și o dai porcului numeri grohurile din clămpăneala lui și-ai să știi câte zile sau luni mai ai până te

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

întâi beregata pentru nașterea domnului

tu pleacă de-aici că nu moare mă alunga tata eram aproape bolnav tremuram ca de friguri când liniștea era sfâșiată dureros de țipătul porcului până la cer mi se părea că striga ajutor dar nimeni

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0

stofă de politician

vă las aici, pentru că nu am la dispoziție o adresă de email. ceilalți finaliști au primit și pe email datele pentru continuarea concursului. sunt afișate și la comentarii/concurs. vă rog să

@ioan-postolache-doljestiIPIoan Postolache-Doljești
0
0
24 din 55 texte în proză incarcate