la modă era fulgarinul

veneam acasă, te întorceai la bunici. într-o altă viață ai fost, cred, un câmp înierbat pe care-am călcat în neștire și-a trebuit în viața de-acum să-mi regăsesc urma. cum altfel să-mi explic de ce m-au atras ochii tăi ciudați, unul verde și altul căprui, când alături pe bancheta de lemn, în prezența unui moșneag adormit și a trei babe clevetitoare ne aducea, dânga-dâng, dânga-dâng, personalul. aveai păr buclat blond spre castaniu, rochie strâmtă și scurtă, flanel rozalb de mohair și-o coapsă fierbinte cabrată. tăceam. voluntar din din când în când încordam ca-ntr-un spasm mușchii femurali filându-ți profilul bălai. te-nroșeai. după Ploiești am ieșit pe coridor să fumez o țigară. fumam la vreme aceea select. ai venit și tu din pachet ai scos una subțire, aviator și mi-ai cerut un chibrit. veneai de la logodnicul militar. nu l-ai văzut era într-o aplicație dus. rebelă o buclă te mângâia pe obraz. ne-am ciocnit și am râs la frâna de tren. am pândit inerția plecării. dezechilibrată în brațele mele-ai venit. nu te-ai retras. muți adânc ne-am privit. îți simțeam sânul mic și ferm zvâcnind sau poate era inima mea luând-o la goană spre gât. verde-căpruie privirea ta în mine-aprindea rând pe rând curcubeie. buzele calde și moi aveau gust de strugurel cu căpșune. ............................................................ din gară am luat-o prin parc. știi, acum aleile sunt pavate și toate tufele de arbuști sunt tăiate au rămas doar copacii din vechea pădure. era martie, în noi și în lume creștea primăvara. frumoși și inconștienți, ziua mare, ne-am ascuns între tufe. sub tine pe frunze uscate și toporași înfloriți am întins fulgarinul. pe unde ești? mai exiști? prea luat de val nu te-am întrebat cum te cheamă. azi aș vrea să știu cum să-i spun amintirii.