imagini celești cu codițe de purcei vietnamezi

Te-ai trezit iar cu noaptea în cap și umbli bezmetic prin casă. Cum? 13 grade? Te mănâncă buricul degetului, dar gândul la raportul dintre pungă și prezumtiva factură,îi taie pofta de sărut cu butonul de pornire a centralei. Aseară ai făcut dezordine căutându-ți bulendrele de iarnă și-acum ar fi cazul... dar în tine e un sictir obez ce-ți spune cu leamete: lasă-le și-așa la tine nu vine nimeni... În pasă proastă a vieții, stai bleg la masă în bucătărie cu pixul ca o sabie deasupra hârtiei goale precum tâmpla ta. Din reflex ai luat-o din top. Ai văzut că ce scrii nu mai trezește inters. Cum de ce? Întrebările pe temă ca și răspunsurile acum sunt greoaie în creier ca niște șopârle amorțite de frig, doar una-i vioaie, aceea că necazul, durerea, moartea, mă rog, toate relele lumii sunt cămăși pe care, vrem nu vrem, le purtăm și ne strâng și ne ard, și-avem fireasca pornire să le rupem, să le lepădăm de pe noi și chiar dacă nu putem să râdem, măcar să ne punem o vreme veșminte de clovni... În câmpul vizual, tâmp vezi cum țigara se fumează singură în scumieră, ușa de nuc e un dreptunghi intunecat de culoare în albul peretului, ca o clapă căzută și tu animal fără voința scăpării prins în capcană. Doi S întorși, de sticlă, poziționați pe verticală în tăblia ușii, ca intr-o ciudată îmbrățișare, îți trezește oarece interes. Hopa, pare reprezentarea grafică a unei galaxi de tip spiral... S-a-nviorat bibilicul! i-auzi cum se mai deschid și se-nchid sertărașele minții în căutare de vechi conoștințe, parcă ești tu cel de-aseară căutându-ți izmenele... Zâmbești. Gata, animalu-i evadat, zburdalnic o taie prin spații, privește, se minunează și iar zâmbește de data asta că, năstrușnică între imaginile celești se interpune cea de la țară cu purceluși vietnamezi ce te priveau curioși până ai vrut șă-i atingi când au zbughit-o la fugă într-o hârjoană de circ, împingându-se cu boticurile rozii,rotindu-și întruna codițele... La nouă vei merge la țară. Acum abia trecut e de cinci. Dai drumu la radio. Într-un 21 octombrie se năștea Nobel... se inaugura cel mai puternic laser din România și din Europa, al doilea din lume... Einstein trimetea regretata scrisoare președintelui SUA care avea să declanșeze marea nebunie a lumii... pomenirea sfinților ortodocși transilvani... Închizi radioul.Ce zi?! Vezi, și asta e-o fugă de relele lumii...Mai bine era la codițe... Așa, vasăzică galaxiile sunt eliptice,spirale și neregulate. A ta e una eliptică. Ca o lentilă... Ia stai așa.Dar dacă galaxia e un ochi a lui Dumnezeu,ha? ce zici, o fi cristalinul sau lentilă de contact? nu știi dar să zicem că-i ochi și atât. Bun, și tu ce ești? Acu i-acu... dacă ești cel care vede lumina, și nu-ți mai încapi în piele de bucurie atunci în ochiul lui Dumnezeu eși un bas-to-naș. Hei, asta explică multe... Undeva, cândva, într-o galerie de mină, singur cu lampa de carbit stinsă, de-atâta adânc de-ntunerc în coada ochiului vedeai stele. Oftalmologul ți-a spus atunci că de efort neputincios ți-au pocnit bastonașe din umoarea oculară.Logic, dacă sunt bastonaș în ochiul domnului, el habar n-are de mine că sunt și-abia când voi crăpa în întunericul morții mă va percepe în coada ochiului ca pe o scânteie,sufletul meu,și doar atât... Iar îți fuge gândul la moarte? cel ce citește acum, cum să nu dea clic,sărind mai departe? Ia scurteaz-o, că-l plictisești,cu-n final cât de cât optimist. OK! s-a făcut. Să nu mă dau mare, da, recunosc, galaxia mea e o babă demult la menopauză, ciufută, acră,dezamăgită că făt- frumosul ei n-a fost nici pe departe un înger ci dracul gol, sătulă de toate până în gât, să se termine o dată cu toate, dă ghionturi neuronale, ca șuturi în cur să se miște mai iute, păduchilor de pe un neg al ei cu nume pământ și, cum ăștea căutând particula lui Dumnezeu o să dea de dracu, nu cred că mai e mult... Cele spirale sunt tinere doamne în plin clocot de sânge și patimi într-un mare vânzol prinse de sfâtă destrăbălare. Celor de pe urmă, fecioare în deplasare spre roșul primei sângerări, pubere năucite de întrebări și visare, doar atât le pot spune: nu vă grăbiți și trăiți din plin vârsta voastră de aur,că la vreme veți fi și voi regulate,spirale... Gata. Bastonașul vă pupă și pleacă. Acuși se luminează și vrea să prindă lumina...