fără cap şi coadă

... şi uite-aşa, treci prin orele timpului impotent, secundele lui neputând să le prinzi. retrospectiv le vezi frunze frănjuite de omizi şi te întrebi de ce naiba n-ai dat şi tu măcar o dată cu flit... roiesc întrebări inutile sau pe viaţă şi moarte fără răspuns, lăsând pe suflet bale de limacşi şi mucus de broască râioasă... te-ai crezut cumva pană de fier în trunchiul timpului tău şi ţi-ai dat cu putere în cap să-l despici, icoana ta pe rana deschisă să fie văzută, dar, pană din lemn moale fiind, vor rămâne doar aşchii... mai crezi că timpul e roata morţii în bâlciul lumii şi tu cu motocicleta turată la maxim poţi să te dai peste cap în uralele privitorilor neavizaţi de forţeţe centrifuge? vise, doar vise. rezervorul ţi-i aproape gol, ia aminte... te-ai întrebat dacă nu cumva Dumnezeu te-a făcut balonul de săpun ce eşti, suflat în lume doar să se bucure de irizaţiile tale simţindu-se iarăşi copil? dacă da, fă-i dară hatârul...