Poezie
nocturnă
partea întâi
1 min lectură·
Mediu
... atuncea, îţi propun, frumoasă doamnă,
la malul mării o-ntâlnire
de-o noapte numai,
să nu ştie nimeni.
nu într-o casă ori hotel,
restaurant sau pe-o terasă
ci, pur şi simplu, doar noi doi
intinşi pe un cerşaf pe plajă.
nu în costum de baie
ci tu în rochia corai,
cea vaporoasă din fotografie
eu? cum vrei tu, dar fără pălărie
că n-am purtat aşa ceva vreodat'...
ferească domnul,doamnă,
nu-s un psihopat,
în viaţa mea n-am derapat
de la normalitate şi bun-simţ,
nici obsedat cum ai putea să crezi.
pe mine nu m-au scos femeile din minţi,
oricum au fost le-am respectat
şi le-am iubit cât s-a putut
şi-atâta timp cât ele-au vrut,
aşa că nu vă fie teamă.
de ce o noapte şi nu zi?
e simplu, plaja noaptea-i goală;
doar marea, cerul,luna ,stelele şi noi...
- mă scuzi dat tu nu eşti normal.
- cine-i normal în lumea asta şuie
când porţi în tine morbul poeziei?
(mă tutuieşte, sper să vrea)
- eu ţi-am propus. acum închid.
tranşant să-mi spui de-i da ori ba.
aştept...
după lung timp îmi sună telefonul.
aud şoptit cu multe înţelesuri: da...
00726
0