Dana Banu

ca mâine au să ne demoleze și pe noi dragule la 40 parcă începi să trăiești într-o cartolină sepia se face seară iei gramofonul sub braț deschizi umbrela aterizezi pe lipscani ai vrea o rochie lungă

În perioada 14-17 decembrie 2009 la Cinema Studio din București are loc a 13-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit, singurul festival internațional de film studențesc

lui emi, bunul și tânărul meu prieten, pentru ziua de mâine emi are 30 de ani. mai are și un prieten foarte bun. pe mine. uneori noi scriem cuvinte. alteori ni se pare că îmbătrânim. lui emi îi

I acolo unde umbrele se desfac într-un fel de singurătate apoasă acolo unde ne întoarcem de fiecare dată și privim cu tandrețe spre bătrânele ceasuri la marginea orașului printre statuile

foto: Manuel Alvarez Bravo 1. suntem la amiază și e întuneric deja din calendar lipsesc niște zile nu le-am trăit se apropie Luminația (bătrânul cerșetor alcoolic de la moghioroș îmi spune

șarete suave de aer trec prin orașul castanelor coapte și al duioaselor dramolete văzute doar de obloanele trase și de felinarele stinse care tot spun povești la urechea cișmelelor în oftaturi

pentru că avem cu toții vocația nefericirii poemele pleacă de la noi nescrise nopțile încep să ni se vadă pe chip iată de ce acoperim oglinzile și coborâm în pământuri : sila dezgustul furia spaima

aveau o lume a lor și lumea s-a făcut mică și a plecat de la ei uneori seara coboară peste oraș doar ca să îi caute dar ei sunt departe ascunși fiecare într-o altă poveste nu au traversat niciun

1.spre seară a coborât printre oameni ei visau într-o limbă ciudată totul era bine și simplu nu își amintea nimic apoi noaptea-o pată neagră deasupra orașului 2.liniștea femeilor

sfâșiați orbi neputincioși în convoaie prelungi urcăm înspre lună ne-au pus cătușe ne-au ascuns în întunericul lor fără drept de apel fără nicio ieșire la mare acum e târziu și niciun semn nu mai

I n-au fost primiți în casa bunului gospodar decât cei cu beregata învinețită de mușcături la vremea aceea se vorbea despre neputință ca despre o a doua natură nu era nimic demn de privit cu atenție

e ceva în aerul nopților noastre un iz de toamnă coclită care ne face incandescenți n-am îmbătrânit la timp zgomot de pași niște voci 2 sau 3 idei pierdute din nebăgare de seamă niște drumuri care nu

o casă cu ferestre deschise o liniște amplă cu falduri bogate vântul prin perdea și cât de departe ar trebui să ajungem dincolo de coline dincolo de orizont de oameni de marginea unor senzații