palida stea a singurătății
la masa ta singurătate n-am stat decât un veac și acela mort nostalgic îmbrăcat în versuri seci de nimeni înțelese chiar te-am iubit deși au fost atâția ani în care din tinerețe și inocență
DBDana Banu*
ea se însera nu îmbătrânea doar se însera puțin nu foarte mult doar cam cât i-ar trebui unei păsări flamingo să treacă în zbor pe deasupra unui oraș inexistent doar cam cât i-ar trebui
DBDana Banuliliac alb în aprilie poetul
iar poetul e precum un liliac alb în aprilie nu un administrator de vise nu un vânzător de păpădii frate cu norul care aleargă pe cer spre atât de străinele zări vecin de groapă comună cu
DBDana Banu2 poezii scrise într-o noapte
1 distanța ani în șir după ce am plecat mai departe și nu ne-am mai întâlnit niciodată și ne-am uitat numele chipul și vocea distanța dintre noi a continuat să existe un semn doar al
DBDana Banuultima poezie de dragoste a lumii
pentru el aș fi vrut să scriu ultima poezie de dragoste a lumii dar eram încă oarecum tânără încă iubitoare de bărbați cu suflet fragil bărbați cu priviri de noapte scânteietoare tandri
DBDana Banu4 cărți poștale pentru pierre
1. dimineața în care am găsit în fața ușii o cutie de carton în cutie foi albe de scris creioane colorate 2 radiere chinezești 4 cărți poștale o ceașcă minusculă de argint un ceas cu lanț o
DBDana Banuzile împăturite frumos
unde ești tu copilărie a mea în ce cartier locuiești ia-mă cu tine în zbor avion pe un cer de hârtie călător zile împăturite frumos așezate pe rafturile unor prăvălii cu clopoțel de argint la
DBDana Banuzăpezile vor acoperi luminile orașului
cu siguranță o casă fără uși înseamnă o continuă căutare. scriem lungi scrisori la lumina unor stele tăcute. un drum un singur drum eliberat de anotimpuri de oameni de serpentine. o singură seară
DBDana Banuteritorii
teritorii acoperite de ceață ascunse cu tandrețe în adâncurile din noi câteva zile ploioase niște anotimpuri catifelate vreo 2 insule unde cresc florile negre ale blândei uitări mâna prin aer
DBDana Banudeparte din ce în ce mai departe
din ceață se ridică soarele o cruce incandescentă la mijlocul drumului departe din ce în ce mai departe curajul acoperit cu foiță de aur multe coridoare și la capăt mereu deschisă o fereastră e
DBDana Banucorăbii în larg
departe și demult în nopți cu febră și cântece de corăbieri nebuni am îngropat moartea i-am făcut un culcuș moale și primitor străzile se desfăceau sub luna roșiatică lanțurile noastre cele de
DBDana Banuo seară la marginea orașului
aici se termină pământul oamenilor liniștea- o apă neagră învolburată praful se depune încet peste gunoaie cerul- mult prea departe pentru o vreme neputința apoi ninsele și plictisitoarele
DBDana Banuo zi de toamnă ca oricare alta
cuvintele au să prindă contur liniștea lor ne va apăra de lumina care coboară în valuri de fuioarele translucide ale toamnei o pasăre ostenită o pasăre oarbă ne învață ce e cu moartea și cu zidirile
DBDana Banudeparte
la celălalt capăt al lumii mereu la celălalt capăt al lumii o lumină care unge pereții cu umbre le desface apoi în mii de culori aproape înțelese hățișuri de ceață păduri de mesteceni drumuri în
DBDana Banu4 pereți
1. tandrețea femeilor care spun cuvinte albe le așază pe rafturi în bucătării mici și curate le șterg de praf o dată pe zi apoi deschid o fereastră și adorm în ea până la moarte obositor
DBDana Banuvocile nopții
încă viu. cobori apoi taci îndelung. un om și vocile nopții. blocurile devin primitoare. aproape umane. o lumină la marginea gropii comune. un câine roșu aleargă pe o câmpie albastră. cerul atât
DBDana Banuspre îndepărtatele câmpuri de gheață
năvoade aruncate peste marginea lumii oameni cu stigmate la vedere și teama plutind peste ape cuvintele(pânză aspră și deasă bine țesută) acoperă aburul nopții cum ai întins o mână spre soare
DBDana Banuun fel de rânjet acoperă cerul
știu că lumea e o dimineață când îți spui e prea târziu o zi când plouă mărunt și tragi jaluzelele aprinzi veioza și ea devine un soare mic și al nimănui (un fel de rânjet acoperă cerul nici n-ai
DBDana Banupoezie cu poduri zepeline și un cer de hârtie
locuiește printre arbori cu nume exotice printre blocuri tramvaie și stele împachetate în hârtie velină traversează poduri vinde iluzii discută îndelung despre soldățeii de plastic și despre
DBDana Banupeste ape o ceață aproape omenească
în anul acela am început să tăcem pe deasupra noastră se întuneca treceau prin încăperi albe cuvinte doar treceau se îndepărtau de la noi în iarna aceea printre văile ninse din munți am văzut
DBDana Banuun hohot de râs traversează orașul
trebuie să avem grijă vin oameni spre noi oameni fragili cu torțe aprinse în mâinile moi și ochii de noapte scânteietori nu le apără nimeni somnul nimeni nu le deschide gura nimeni nu îi hrănește
DBDana Banuverbiaj
în metropolă cu toți pescărușii aceia planând obositor cu toate bulevardele trecute la pas numărând pietrele din caldarâmul lipscaniului mirosuri voci fragmente din sărbătorile altora și vorbeam
DBDana Banudincolo de cantonul părăsit
acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten dincolo de cantonul părăsit acolo unde urletul fiarei nu ajunge și trupurile sunt spălate într-o lumină rece acolo e capătul drumului cum să te apăr
DBDana Banuziduri în orașul de iarnă
pe străzi trece iarna oamenii trăiesc în cutii de conserve oamenii au virgule puncte semne de exclamare caii sălbatici ajung la abator măcelăriile gem de animale îmblânzite nu sunt fratele vostru
DBDana Banu