Poezie
teritorii
1 min lectură·
Mediu
teritorii acoperite de ceață ascunse cu tandrețe în adâncurile din noi
câteva zile ploioase niște anotimpuri catifelate vreo 2 insule unde cresc florile negre ale blândei uitări
mâna prin aer desenează cercuri și nori praful se ridică în vârtejuri amețitoare și le acoperă
valuri de lumină strâng în jur animale înspăimântătoare hrănite cu ură deznădejde și furie
strigătul lor înroșește pământul și dimineața e din ce în ce mai departe
suntem în chiar mijlocul nopții de aici începe călătoria spre nord
cuvintele se îndepărtează acoperișurile nu mai sunt primitoare
multă fericire în jur mereu aceleași ultime pagini cu litere negre și ochii închiși
zgomot lumini voci nimic de spus nimic de înțeles
se aud oameni trăind cu multă răbdare prin case acoperite de întuneric
în cele din urmă chiar la sfârșit soarele fiecăruia deschide o fereastră cu vedere spre zid
044.833
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “teritorii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/13990371/teritoriiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPce spui tu aicea?!
"m-am cam luat cu călătoriile în ultima vreme"
te-ai luat cu tăcerile de mână
ai așteptat să vină bruma prin vii
și-ai pus pe masă
carafa cu tulburel
cred și eu că
"textul ăsta te-a obosit pe moment"
și știi ce te-a obosit cel mai tare
versul ăsta "soarele fiecăruia deschide o fereastră cu vedere spre zid"
vezi ce faci cu tulburelul
dacă vrei
să fie bun de Bobotează
tristețile-s bune
când ne ocupă un pic
cât să nu facă rădăcini
"ascunse cu tandrețe în adâncurile din noi
câteva zile ploioase niște anotimpuri catifelate vreo 2 insule unde cresc florile negre ale blândei uitări
mâna prin aer desenează cercuri și nori praful se ridică în vârtejuri amețitoare și le acoperă
"
"m-am cam luat cu călătoriile în ultima vreme"
te-ai luat cu tăcerile de mână
ai așteptat să vină bruma prin vii
și-ai pus pe masă
carafa cu tulburel
cred și eu că
"textul ăsta te-a obosit pe moment"
și știi ce te-a obosit cel mai tare
versul ăsta "soarele fiecăruia deschide o fereastră cu vedere spre zid"
vezi ce faci cu tulburelul
dacă vrei
să fie bun de Bobotează
tristețile-s bune
când ne ocupă un pic
cât să nu facă rădăcini
"ascunse cu tandrețe în adâncurile din noi
câteva zile ploioase niște anotimpuri catifelate vreo 2 insule unde cresc florile negre ale blândei uitări
mâna prin aer desenează cercuri și nori praful se ridică în vârtejuri amețitoare și le acoperă
"
0
Mi-au plăcut simbolurile din final. Soarele care deschide fereastra pare să aducă o notă de optimism, când, de fapt, fereastra dă spre... zid.
În altă ordine de idei, am găsit aici exact ceea ce aveam nevoie să citesc, într-un moment de relaxare.