Poezie
dincolo de cantonul părăsit
2 min lectură·
Mediu
acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten
dincolo de cantonul părăsit
acolo unde urletul fiarei nu ajunge
și trupurile sunt spălate într-o lumină rece
acolo e capătul drumului
cum să te apăr umbră a mea din anotimpuri mai calde
cum să te duc la izvoare și să te îmbrac în haine de mătase și purpură
când peste toate alunecă deznădejdea renunțarea și frica
mon frère
îți vorbesc într-o limbă străină
și cuvintele se izbesc de nori
uite-i cum aleargă pe un cer de fum și cenușă
orașele noastre sunt acoperite de zăpezi
viețile noastre mici stau ascunse în pământuri
am întâlnit un om cu moartea înfiptă stilet între omoplați
și nu eram eu
am cunoscut frica și am ucis-o aveam să trăiesc 1000 de ani
lângă cadavrul ei lângă tentaculele ei fosforescente
am cunoscut omul și l-am iertat aveam să trăiesc 1000 de ani
lângă toate luminile lui schimbătoare și fără sfârșit
*
îți înmoi degetele în sângele proaspăt al dimineții
scrii istorii de o zi seara aprinzi luna și deschizi ferestrele
vezi semne auzi niște zgomote îndepărtate treci prin coridoarele memoriei
toți vor toți cer toți trag de tine să le fii să îi aperi să le construiești ziduri de apărare
doar ochii ți-au rămas aceiași
în rest
praful s-a ridicat până la cer
ceața a născut monștri care te apăra din prea multă iubire
*
pentru că e doar pământ în jurul nostru nu mai vedem apa
nu mai construim poduri nu mai înotăm spre izvoare
nu mai e nimic de ucis aici jucăm ruleta rusească de unii singuri
nici azi n-am murit deși viața a plecat demult din tranșeele noastre
când mi se face sete îmi beau sângele
când mi se face foame îmi mestec carnea
când mi-e frig mă acopăr cu iubirea mea pentru mine
așa se trăiește dincolo de cantonul părăsit
acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten
așa se trăiește la capătul drumului
ascultă acest text în lectura autoarei
dincolo de cantonul părăsit
acolo unde urletul fiarei nu ajunge
și trupurile sunt spălate într-o lumină rece
acolo e capătul drumului
cum să te apăr umbră a mea din anotimpuri mai calde
cum să te duc la izvoare și să te îmbrac în haine de mătase și purpură
când peste toate alunecă deznădejdea renunțarea și frica
mon frère
îți vorbesc într-o limbă străină
și cuvintele se izbesc de nori
uite-i cum aleargă pe un cer de fum și cenușă
orașele noastre sunt acoperite de zăpezi
viețile noastre mici stau ascunse în pământuri
am întâlnit un om cu moartea înfiptă stilet între omoplați
și nu eram eu
am cunoscut frica și am ucis-o aveam să trăiesc 1000 de ani
lângă cadavrul ei lângă tentaculele ei fosforescente
am cunoscut omul și l-am iertat aveam să trăiesc 1000 de ani
lângă toate luminile lui schimbătoare și fără sfârșit
*
îți înmoi degetele în sângele proaspăt al dimineții
scrii istorii de o zi seara aprinzi luna și deschizi ferestrele
vezi semne auzi niște zgomote îndepărtate treci prin coridoarele memoriei
toți vor toți cer toți trag de tine să le fii să îi aperi să le construiești ziduri de apărare
doar ochii ți-au rămas aceiași
în rest
praful s-a ridicat până la cer
ceața a născut monștri care te apăra din prea multă iubire
*
pentru că e doar pământ în jurul nostru nu mai vedem apa
nu mai construim poduri nu mai înotăm spre izvoare
nu mai e nimic de ucis aici jucăm ruleta rusească de unii singuri
nici azi n-am murit deși viața a plecat demult din tranșeele noastre
când mi se face sete îmi beau sângele
când mi se face foame îmi mestec carnea
când mi-e frig mă acopăr cu iubirea mea pentru mine
așa se trăiește dincolo de cantonul părăsit
acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten
așa se trăiește la capătul drumului
ascultă acest text în lectura autoarei
0125.978
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 329
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “dincolo de cantonul părăsit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/13920172/dincolo-de-cantonul-parasitComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBacel ceva blând și viu care transpare aici sunt eu(chiar dacă despre blândețea mea se spune că e cam vulcanică:))
în ultimele texte am cam manevrat aceleași imagini, sper să nu devină plicitisitor, voi încerca să mai schimb registrul
ce mă enervează puțin la grupajul acesta de texte este faptul că pare că dau sentințe, tonul e cam categoric
dar nu mă enervează totuși atât de mult încât să îmi bag picioarele în poeziile astea
poate ar fi cazul să-mi mai temperez patosul altfel risc să mă las consumată de propriul stil până la anulare totală
linkul ăla m-a obsedat într-o vreme, am construit multe poeme pornind de la el, mi se pare un filmuleț f bine realizat
ți-am mai spus, nu-ți bate capul cu varianta audio, e doar un accesoriu care mă ajută să fac modificări pe text, nicio pretenție, eventual, privit din afară, un fel de figurină de marțipan pe tort, atâta tot
acestea fiind răspunse
mulțumesc pentru comentariu
să ne trăim frumos și blând
dana
în ultimele texte am cam manevrat aceleași imagini, sper să nu devină plicitisitor, voi încerca să mai schimb registrul
ce mă enervează puțin la grupajul acesta de texte este faptul că pare că dau sentințe, tonul e cam categoric
dar nu mă enervează totuși atât de mult încât să îmi bag picioarele în poeziile astea
poate ar fi cazul să-mi mai temperez patosul altfel risc să mă las consumată de propriul stil până la anulare totală
linkul ăla m-a obsedat într-o vreme, am construit multe poeme pornind de la el, mi se pare un filmuleț f bine realizat
ți-am mai spus, nu-ți bate capul cu varianta audio, e doar un accesoriu care mă ajută să fac modificări pe text, nicio pretenție, eventual, privit din afară, un fel de figurină de marțipan pe tort, atâta tot
acestea fiind răspunse
mulțumesc pentru comentariu
să ne trăim frumos și blând
dana
0
SDMarele atu al Danei Banu în poezia actuală este faptul că poezia ei este poezie fără abundența de metafore cu care ne-au obișnuit \"înaintașii\". Sărăcia exemplară în metaforă creează o abundență de imagini de alt tip, unele care vin cursiv și încântă cititorul până la a deveni sentimental. Ochiul lucid (și nu cel perfid, al criticii literare) observă însă discrepanța (sau prăpastia) între ceea ce vrea să transmită autoarea și între ceea ce transmite; pentru că aici este, poate, autenticitatea ei: în ceea ce nu vrea să spună și totuși, nu se rabdă, trebuie să spună: \"îți înmoi degetele în sângele proaspăt al dimineții/
scrii istorii de o zi seara aprinzi luna și deschizi ferestrele/
ghemuit în tine aștepți să te înduri în tăcere/
vezi semne auzi niște zgomote îndepărtate treci prin coridoarele memoriei/
toți vor toți cer toți trag de tine să le fii să îi aperi să le construiești ziduri de apărare\", iar acesta e doar un exemplu din zecile de poeme pe care le-am citit aici.
Să ai pace
Dăncuș
scrii istorii de o zi seara aprinzi luna și deschizi ferestrele/
ghemuit în tine aștepți să te înduri în tăcere/
vezi semne auzi niște zgomote îndepărtate treci prin coridoarele memoriei/
toți vor toți cer toți trag de tine să le fii să îi aperi să le construiești ziduri de apărare\", iar acesta e doar un exemplu din zecile de poeme pe care le-am citit aici.
Să ai pace
Dăncuș
0
MAnu stiu ce sa zic multe cuvinte chist cateva clishee da cred ca nu-i chiar cel mai bun text al tau de fapt nici pe departe. ce stiu eu eu stau aici cuminte cuminte si numar unu doi trei patru cinci sase......
0
ASOasele vieților mici și îngropate în pământ
strălucesc aici, la tine în cuvânt.
Un poem ca un sarcofag al singurătății;
printre rânduri l-am zărit pe T
ori poate mi s-a părut...
Florile dalbe!
strălucesc aici, la tine în cuvânt.
Un poem ca un sarcofag al singurătății;
printre rânduri l-am zărit pe T
ori poate mi s-a părut...
Florile dalbe!
0
DBeram sigură că ai să ajungi și la mine, ți-am citit commurile de dimineață:)
pari un călător pornit înspre noaptea de ajun cu gulerul paltonului ridicat și luminițe aprinse în ochi
T este una dintre cele mai frumoase părți ale mele, bine ascunsă în pământuri, protejată de viscolul de afară
zăpezi înalte și oameni frumoși ca tine aproape
salut
pari un călător pornit înspre noaptea de ajun cu gulerul paltonului ridicat și luminițe aprinse în ochi
T este una dintre cele mai frumoase părți ale mele, bine ascunsă în pământuri, protejată de viscolul de afară
zăpezi înalte și oameni frumoși ca tine aproape
salut
0
TDdana,
e multă iubire, sinceritate și credință în textele tale
și tot ceea ce -i natural răzbate și trăiește mult.
*așa se trăiește dincolo de cantonul părăsit
acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten
așa se trăiește la capătul drumului*
nu pot comenta simțămintele cuiva, dar mă bucur că această trecere prin textele tale mi-a dat posibilitatea, acum la sfârșit de an, să-ți urez sănătate, bucurii, multe împliniri alături de cei dragi și un
an nou fericit!
multă stimă,
teodor dume,
e multă iubire, sinceritate și credință în textele tale
și tot ceea ce -i natural răzbate și trăiește mult.
*așa se trăiește dincolo de cantonul părăsit
acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten
așa se trăiește la capătul drumului*
nu pot comenta simțămintele cuiva, dar mă bucur că această trecere prin textele tale mi-a dat posibilitatea, acum la sfârșit de an, să-ți urez sănătate, bucurii, multe împliniri alături de cei dragi și un
an nou fericit!
multă stimă,
teodor dume,
0
MPPun ochelarii pe masă, închid ochii și te ascult, se pare că așa te văd mult mai bine!
LA MULȚI ANI DANA!
LA MULȚI ANI DANA!
0
pornești de la dialogul cu propria conștiință, trecînd în planul în care eu-ul este central, delimitîndu-te cumva de el, pentru ca apoi concluziile, morala, finalitatea definitorie să le translatezi și să le proiectezi colectivității al cărei exponent ești tu, individul, entitatea.
implacabilul abundă aici!!
trecînd prin gama fricii, deznădejdii, resemnării chiar, sparte ici-colo de câte-un licăr de frumos, de bun:
\"am cunoscut frica și am ucis-o\"
\"am cunoscut omul și l-am iertat\"
până la:
\"nu mai e nimic de ucis aici jucăm ruleta rusească de unii singuri
nici azi n-am murit deși viața a plecat demult din tranșeele noastre\".
este teribil de sugestiv link-ul.
iar finalul închide într-o buclă zădărnicia dusă la extrem.
ce este curios, dana, pentru mine, este următorul aspect:
chiar și-așa, transpare o blândețe. un ceva viu, apropiat, palpitînd în tot cenușiul ăsta existențial.
și să nu trăiești cu impresia că asta vine neapărat de la...glasul tău molcom. :)))
pe mine încă nu m-a convins. dar am început să te citesc a doua oară, ascultîndu-te.
tot e ceva... :D
( revezi \"ceața a născut monști care te apăra din prea multă iubire\" )