Poezie
4 pereți
2 min lectură·
Mediu
1.
tandrețea femeilor care spun cuvinte albe
le așază pe rafturi în bucătării mici și curate
le șterg de praf o dată pe zi
apoi deschid o fereastră și adorm în ea până la moarte
obositor matriarhatul acesta
bărbați cu picioare lungi beau vin acru din ceșcuțe de porțelan crăpat
gesturile lor sunt voit simandicoase cuvintele mor în ei înainte de a fi spuse
respectă mereu semnele de circulație în general sunt asediați de lucruri utile
dacă vrei pot să îți spună orice dorești
nu vrei
2.
brațele ridicate în semn de predare
ziduri oameni oameni ziduri
o continuă alergare în cerc
luna abia se mai vede stă ascunsă în soare și râde
umbra unui secol prietenos mai alunecă uneori pe deasupra orașului
un hohot de râs nimeni nu presimte vârtejul de praf și de frunze care se apropie
deschidem obloanele așezăm în pervaz 3 poeți și o mușcată albastră
casa noastră devine primitoare văzută de sus e o mansardă sepia
cocoșul de tablă ruginește obosit pe cel mai înalt acoperiș din lume
apoi într-o zi ca toate zilele
tăcerea
3.
tragem draperiile e seară deja printre oameni
continuăm copilăria steag de luptă rupt zdrențuit purtat ani îndelungi pe umeri
am învins tot ce era de învins cimiterele sunt pline de ai noștri
amarnic am plâns amarnic ne-am dedat exceselor sub cerul fumuriu
jilavă noaptea ne va cuprinde în cele din urmă cu mâinile ei uscate
vor înflori cireșii ca semn de întrebare
am fost nemuritori sau nu
parcă așa spuneam câteodată
sălbăticia rămâne se depune în strat gros pe artere pe retină pe inima înfrigurată
sus în ceruri o masă de taină jos o funie de mătase și o salbă de bănuți arămii
nu noi nu vom muri niciodată
4.
privirea înfiptă în pământ spațiul dintre oameni devine un punct luminos
e târziu de acum abatoarele și măcelăriile sunt pline de carne proaspătă
carnea noastră cea de toate zilele
mănâncă din ea drumeți obosiți și pleacă apoi îngreunați mai departe
doar ochii ne-au rămas limpezi ei construiesc case cu ferestre spre nord
ridică ziduri până la soare înalță castele până la lună
suntem vii noi nu murim în timpul vieții noastre
iar asta cu siguranță ar trebui să ne fie îndeajuns
0138.846
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 372
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “4 pereți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/13943604/4-peretiComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDcu excepția folosirii abuzive a pronumelor reflexive și personale, poemul este superb, ca și superbia titlului, nici patriarhatul nu-i de dorit... ca și ,,luna stă ascuns în soare și râde\'\'.
0
VMDistincție acordată
reușită cardinalitatea aceasta areferențilă, lipsită de un centru riguros și stabil; un teluric primordial străbate aceste versuri, generator de tristeți și frumuseți elementare, în care metmorfoza, paradoxal, este rezulatul staticii, nu al dinamicii, de unde și dramatismul acesta convulsiv și frazarea aparent retorică; pentru că, aici, funcția autorului este de traducător; el își traduce propria viață într-un limbaj în mod normal intraductibil - poezia nu înseamnă \"a scrie\", ci a provoca Relații intra- și interumane (eliberate de orice barieră spațio-temporală) care să conducă la scris; un război în care cei pierduți fundamentează viața celor rămași, un conflict din care viul să triumfe.
un cititor,
Vasile Munteanu
un cititor,
Vasile Munteanu
0
VMeu îți mulțumesc pentru prilejul comentării; când cuvinte din afara mea mă scot dintre ale mele, nu pot să fiu decât recunoscător; de multe ori citesc și tac, dar, cazul de față, tăcerea mi se pare o nedreptate.
același.
același.
0
MAun poem cam alungit asa din cotidian cu macelarii si si ziduri inspre tot felot de timpuri si timpane, un stil frust pe care-l admir la altii care se ocupa cu treaba asta. o sufocare care doar aparent e indeajuns incat parca te dor ochii si-ti trebuie neaparat ochelari de soare sau un somn bun.
placut, mai trec.
placut, mai trec.
0
DBun comentator pe care mi-e drag să-l văd citind și povestind despre spusele mele, un autor cu aproape toate cuvintele acasă, un poet care aduce pe agonia un aer proaspăt
îți spun toate acestea nu din politețe ci pentru că îți citesc de fiecare dată poezelele și mă gândesc că poate într-o zi voi reuși să revin și eu la stilul de scriere pe care tu îl folosești, într-un fel mi-e ciudă pe tine, chiar te invidiez uneori, ai ceva ce eu se pare că am pierdut
mai treci
îți spun toate acestea nu din politețe ci pentru că îți citesc de fiecare dată poezelele și mă gândesc că poate într-o zi voi reuși să revin și eu la stilul de scriere pe care tu îl folosești, într-un fel mi-e ciudă pe tine, chiar te invidiez uneori, ai ceva ce eu se pare că am pierdut
mai treci
0
TRDistincție acordată
ingrat nu sunt ( desi ma poti numi astfel) insa in prima strofa prea dai definitii \"de-a gata\"; am respectat numerotarea ta, impresia generala e ca pendulezi intre anumite \"sabloane\" in sensul cel mai larg al cuvantului, petru ca inca nu indraznesti, momentan, sa dai frau liber \"personalismelor\". Aici apreciez urmatoarea \"constructie\" :
respectă mereu semnele de circulație în general sunt asediați de lucruri utile
dacă vrei pot să îți spună orice dorești
nu vrei.
obsev ca, in lini mari, continui in aceeasi nota. sunt desigur, tusat de \"vor înflori cireșii ca semn de întrebare\", asta ca \"noutate\". ar trebui, toti sa te hotarasti intre descrierea naturalista ( cinica) si \"metaforeala\" :D
Prea se exclud.
respectă mereu semnele de circulație în general sunt asediați de lucruri utile
dacă vrei pot să îți spună orice dorești
nu vrei.
obsev ca, in lini mari, continui in aceeasi nota. sunt desigur, tusat de \"vor înflori cireșii ca semn de întrebare\", asta ca \"noutate\". ar trebui, toti sa te hotarasti intre descrierea naturalista ( cinica) si \"metaforeala\" :D
Prea se exclud.
0
TRsper ca m-am facut inteles (linii, totusi)...
0
MDLas un mic semn de apreciere la citirea acestor ,,treceri\'\' poetice.
Exceptional felul in care ne-ai oferit un spatiu dincolo de ,,carnea noastră cea de toate zilele\".
Exceptional felul in care ne-ai oferit un spatiu dincolo de ,,carnea noastră cea de toate zilele\".
0
da, asa e ...greu cu matriarhatul, si da , ele \"cad pina la moarte\"....ei nu!
te aud mai rar, fiecare strofa este unicat